DECIZIE nr. 414 din 26 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen Cătălina Gliga – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Sergiu Galatonov în Dosarul nr. 12.134/325/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.195D/2008 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Andrei Galatonov şi Natalia Galatonov în Dosarul nr. 12.132/325/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Şi în acest dosar, în urma apelului nominal, se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul nr. 2.195D/2008, partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis Curţii note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 2.195D/2008 la Dosarul nr. 2.194D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 7 octombrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 12.134/325/2007 şi nr. 12.132/325/2007, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţiile au fost ridicate de Sergiu Galatonov, Andrei Galatonov şi Natalia Galatonov în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor formulate împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererilor de acordare de către statul român a unei forme de protecţie.În motivările excepţiilor, având un conţinut similar, se susţine că textul de lege este neconstituţional întrucât văduveşte partea interesată de posibilitatea exercitării căii de atac a apelului împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări. Arată că, în principiu, pentru cetăţenii români funcţionează trei grade de jurisdicţie, pe când pentru cetăţenii străini, doar două, iar uneori chiar unul singur. Pentru acest motiv, susţine că se nesocotesc dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. În opinia sa, dreptul la un recurs efectiv consacrat de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale impune instituirea unei căi ordinare de atac, pentru realizarea unei judecăţi depline.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 66 alin. (1) – "Împotriva hotărârii instanţei contestatarul sau Oficiul Român pentru Imigrări poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate reţine criticile formulate, întrucât nicio dispoziţie din Legea fundamentală sau din actele normative internaţionale invocate nu prevede obligativitatea instituirii unui anumit număr de căi de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Dreptul la dublu grad de jurisdicţie este consacrat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale numai în materie penală, chiar şi acolo existând unele excepţii.Referitor la pretinsa discriminare dintre cetăţenii străini şi cei români în ceea ce priveşte numărul căilor de atac pe care îl au la îndemână, Curtea constată că este neîntemeiată critica, întrucât, prin ipoteză, textul de lege ce formează obiect al excepţiei se adresează exclusiv cetăţenilor străini şi apatrizilor care solicită o formă de protecţie în România, nicidecum cetăţenilor români. Respectarea principiului egalităţii ar putea fi avut în vedere numai în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, în cazul de faţă, solicitanţii unei forme de protecţie. Or, norma juridică criticată nu instituie niciun fel de discriminări în ceea ce priveşte posibilitatea străinilor şi apatrizilor de a contesta hotărârea instanţei de respingere a plângerii introduse împotriva hotărârilor Oficiului Român pentru Imigrări.În acelaşi sens, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Plenul Curţii Constituţionale a statuat că instituirea unor reguli procedurale speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, nu este neconstituţională, cât timp ele asigură egalitatea juridică în utilizarea lor. Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Aceasta nu înseamnă însă că, în toate cauzele, accesul liber la justiţie presupune să fie asigurat accesul la toate structurile judecătoreşti – judecătorii, tribunale, curţi de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Sergiu Galatonov în Dosarul nr. 12.134/325/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Andrei Galatonov şi Natalia Galatonov în Dosarul nr. 12.132/325/2007 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 martie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește