DECIZIE nr. 414 din 14 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDana Titian – procurorCristina Toma – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Mihail Decean în Dosarul nr. 1.769/2005 al Tribunalului Arad – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele Curţii Constituţionale dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 475D/2005, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată în faţa Tribunalului Arad – Secţia civilă de Gudiu Nicolae, Mircea Creţu, Anca Nacu, Constantin Costea, Marian Bratiş, Claudia Rohnean, Petrovan Liliana, Suiu Florin Vivi, Ruxandra Codrea, Romulus Proks, Zorina Horvath, Corina Balcu, Marinela Mihalca, Aurora Bihoi, Emilia Cioabă, Adriana Spătaru, Dana Jebelean, Doina Rizac, Incze Istvan, Puşa Carmen Pârvulescu, Viorica Tortolea, Casiana Seculi, Bugarsky Gheorghe, Eugen Blaga, Mihaela Roibu, Maria Belicariu, Didona Lungulescu, Loredana Neamţu, Carmina Orza, Diaconescu Dănuţ, Miculiţ Mariana, Marghescu Rodica, Popescu Constantin, Mihăieş Aurel, Pokker Adina, Măruşteru Mihaela, Ţiroga Ilie Dorin, Ionescu Victor, Mancaş Ramiro Virgil, Godea Mircea Sandu, Barbă Ionel, Bârcaci Doina, Copoceanu Maria, Catargiu Victoria, Mălescu Magdalena, Muntean Doiniţa, Pistriceanu Ana Maria, Buta Anca, Micu Petruţa, Stoia Liviu Isaia, Damian Dorian, Damşa Virgil, Dincă Ion, Danilov Milan, Graur Ioan, Martinescu Maria, Lăpădat Maria, Sârbu Gabriela, Obeşterescu Gheorghe, Purcăriţa Trandafir, Nistor Erica, Dogaru Florin, Gavrilescu Maria Ofelia, Rambu Rujiţa, Calai Daniela, Moţiu Florin, Barac Lidia, Corhan Adriana, Jivan Ioan, Giurgincă Marinela, Olaru Rodica, Chiu Mircea şi Ionescu Ioan în Dosarul nr. 1.701/2005.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 475D/2005 la Dosarul nr. 474D/2005, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat în numeroase rânduri cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, în cauză neexistând elemente noi ce ar putea justifica schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 9 mai 2005, pronunţate în dosarele nr. 1.769/2005 şi nr. 1.701/2005, Tribunalul Arad – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Mihail Decean, Gudiu Nicolae, Mircea Creţu, Anca Nacu, Constantin Costea, Marian Bratiş, Claudia Rohnean, Petrovan Liliana, Suiu Florin Vivi, Ruxandra Codrea, Romulus Proks, Zorina Horvath, Corina Balcu, Marinela Mihalca, Aurora Bihoi, Emilia Cioabă, Adriana Spătaru, Dana Jebelean, Doina Rizac, Incze Istvan, Puşa Carmen Pârvulescu, Viorica Tortolea, Casiana Seculi, Bugarsky Gheorghe, Eugen Blaga, Mihaela Roibu, Maria Belicariu, Didona Lungulescu, Loredana Neamţu, Carmina Orza, Diaconescu Dănuţ, Miculiţ Mariana, Marghescu Rodica, Popescu Constantin, Mihăieş Aurel, Pokker Adina, Măruşteru Mihaela, Ţiroga Ilie Dorin, Ionescu Victor, Mancaş Ramiro Virgil, Godea Mircea Sandu, Barbă Ionel, Bârcaci Doina, Copoceanu Maria, Catargiu Victoria, Mălescu Magdalena, Muntean Doiniţa, Pistriceanu Ana Maria, Buta Anca, Micu Petruţa, Stoia Liviu Isaia, Damian Dorian, Damşa Virgil, Dincă Ion, Danilov Milan, Graur Ioan, Martinescu Maria, Lăpădat Maria, Sârbu Gabriela, Obeşterescu Gheorghe, Purcăriţa Trandafir, Nistor Erica, Dogaru Florin, Gavrilescu Maria Ofelia, Rambu Rujiţa, Calai Daniela, Moţiu Florin, Barac Lidia, Corhan Adriana, Jivan Ioan, Giurgincă Marinela, Olaru Rodica, Chiu Mircea şi Ionescu Ioan în cauze ce au ca obiect pretenţii pentru plata primei de concediu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că art. 41^1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000, a prevăzut dreptul magistraţilor la prima de concediu. De acest drept magistraţii nu au beneficiat niciodată, întrucât aplicarea prevederii legale a fost suspendată succesiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 şi prin legile anuale ale bugetului de stat, iar apoi expres abrogată prin art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002. Susţin că această abrogare s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 din Constituţie care garantează dreptul la proprietatea privată, întrucât „dreptul la prima de concediu câştigat prin lege nu poate fi abrogat printr-o altă lege. Abrogarea a fost făcută arbitrar cu încălcarea principiului imperativ al constituţionalităţii actelor normative şi al supremaţiei Constituţiei, prevăzut de art. 1 alin. (5)”. Prin neplata primei de concediu s-a încălcat dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii, garantat de art. 41 din Constituţie. Acest drept fundamental nu putea fi abrogat. Putea fi restrâns, eventual, exerciţiul lui, dacă ar fi fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.Tribunalul Arad – Secţia civilă apreciază că excepţia ridicată este întemeiată. Însuşindu-şi motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei, mai arată că dispoziţiile legale criticate sunt contrare şi prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, întrucât prin aceste dispoziţii "magistraţii au fost privaţi de un drept salarial conex, consacrat de o lege anterioară, fără a avea nici o cale de acces în mod concret în faţa unei instanţe cu plenitudine de jurisdicţie".Întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu a fost ridicată din oficiu de instanţă, controlul de constituţionalitate urmează a se limita la motivele invocate de autorul excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 sunt constituţionale. Arată în acest sens că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite.Consideră că abrogarea prin dispoziţiile de lege criticate a prevederilor referitoare la salarizarea şi la alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora sunt în conformitate cu art. 41 alin. (2) din Constituţie, iar nu în contradicţie cu acesta.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textului, prin raportare la dispoziţiile art. 53 din Constituţie, apreciază că instanţa de contencios constituţional a constatat că beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, precum şi că legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada de timp pentru care le acordă.Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 12/2005, Decizia nr. 148/2005 şi Decizia nr. 37/2005.Arată că dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 21 şi art. 44 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, dispoziţii conform cărora: „Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 1^1, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.”Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (5), art. 41, 44 şi 53 din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– Art. 41: "(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.(2) Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege. … (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. … (4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii. … (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."; … – Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. … (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor. … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. … (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. … (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Prevederea într-un act normativ a dreptului unor categorii de personal salarizat de a beneficia de anumite prime, sporuri ori adaosuri la salarii sau indemnizaţii de bază, în speţa de faţă primă de concediu, nu reprezintă titlu constitutiv de drept de proprietate privată, care este garantat şi ocrotit conform prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie. O asemenea prevedere legală are semnificaţia acordării unor drepturi salariale suplimentare, care pot da naştere la un drept de creanţă, atât timp cât prevederea legală este în vigoare şi aplicabilă, nu este suspendată aplicarea ei şi nu este abrogată.Art. 41 alin. (2) din Constituţie prevede, printre măsurile de protecţie socială la care au dreptul salariaţii, "instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit". Aşadar, drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate în Constituţie, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate.Neputându-se reţine nerespectarea Constituţiei, a supremaţiei sale ori a unor legi în vigoare, prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, respingând excepţia de fiecare dată, ca fiind neîntemeiată. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 37 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 18 martie 2005, Curtea Constituţională a statuat că „Beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementării lor. În consecinţă, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada în care le acordă”. Aceleaşi considerente au fost reţinute şi în Decizia nr. 148 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 mai 2005.Deoarece nu au intervenit elemente noi de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată în faţa Tribunalului Arad – Secţia civilă de Mihail Decean în Dosarul nr. 1.769/2005 şi de Gudiu Nicolae, Mircea Creţu, Anca Nacu, Constantin Costea, Marian Bratiş, Claudia Rohnean, Petrovan Liliana, Suiu Florin Vivi, Ruxandra Codrea, Romulus Proks, Zorina Horvath, Corina Balcu, Marinela Mihalca, Aurora Bihoi, Emilia Cioabă, Adriana Spătaru, Dana Jebelean, Doina Rizac, Incze Istvan, Puşa Carmen Pârvulescu, Viorica Tortolea, Casiana Seculi, Bugarsky Gheorghe, Eugen Blaga, Mihaela Roibu, Maria Belicariu, Didona Lungulescu, Loredana Neamţu, Carmina Orza, Diaconescu Dănuţ, Miculiţ Mariana, Marghescu Rodica, Popescu Constantin, Mihăieş Aurel, Pokker Adina, Măruşteru Mihaela, Ţiroga Ilie Dorin, Ionescu Victor, Mancaş Ramiro Virgil, Godea Mircea Sandu, Barbă Ionel, Bârcaci Doina, Copoceanu Maria, Catargiu Victoria, Mălescu Magdalena, Muntean Doiniţa, Pistriceanu Ana Maria, Buta Anca, Micu Petruţa, Stoia Liviu Isaia, Damian Dorian, Damşa Virgil, Dincă Ion, Danilov Milan, Graur Ioan, Martinescu Maria, Lăpădat Maria, Sârbu Gabriela, Obeşterescu Gheorghe, Purcăriţa Trandafir, Nistor Erica, Dogaru Florin, Gavrilescu Maria Ofelia, Rambu Rujiţa, Calai Daniela, Moţiu Florin, Barac Lidia, Corhan Adriana, Jivan Ioan, Giurgincă Marinela, Olaru Rodica, Chiu Mircea şi Ionescu Ioan în Dosarul nr. 1.701/2005.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Toma_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește