DECIZIE nr. 413 din 25 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Onaca în Dosarul nr. 43.895/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 230 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan şi Vladimir Sevcenco în Dosarul nr. 22.815/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Partea prezentă, precum şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 230 D/2005 la Dosarul nr. 106 D/2005, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul părţii prezente Gheorghe Onaca, având calitatea de autor al excepţiei de neconstituţionalitate, care reiterează argumentele expuse în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională, solicitând, în final, admiterea excepţiei de neconstitu- ţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie şi apreciind că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 17 ianuarie 2006 şi 16 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 43.895/3/2005 şi nr. 22.815/299/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Onaca şi, respectiv, Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan şi Vladimir Sevcenco în dosarele menţionate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei Gheorghe Onaca susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, şi ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, deoarece limitează formularea plângerii numai împotriva actelor efectuate de procuror, prin care s-a finalizat cercetarea penală, şi nu şi împotriva celor prin care s-a dispus continuarea cercetărilor penale.Autorii excepţiei Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan şi Vladimir Sevcenco susţin că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie, fără a aduce nici un argument în sprijinul acestor susţineri.Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Astfel, arată că prevederile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală constituie o garanţie a respectării dreptului de acces liber la justiţie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora, "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă."Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin numeroase decizii s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală. De exemplu, în Decizia nr. 405 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 4 august 2005, Curtea Constituţională a statuat că plângerea reglementată de dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente, atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului, aşadar o concretizare a dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală, care consacră dreptul de acces liber la justiţie.În acelaşi sens, în Decizia nr. 293 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 iulie 2005, respingând excepţia ca neîntemeiată, Curtea a reţinut că dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiţie. Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute în mod expres şi alte acte ale procurorului nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, de competenţa Curţii Constituţionale. Curtea a statuat în acest sens în mod constant în jurisprudenţa sa că „nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite” (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995) şi că „ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică” spre a îndeplini rolul de „legislator pozitiv” (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).De asemenea, în Decizia nr. 74 din 8 februarie 2005 şi în Decizia nr. 27 din 27 ianuarie 2005, Curtea a statuat că prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 din Legea fundamentală.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei, Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan şi Vladimir Sevcenco, Curtea constată că aceştia nu formulează nici un argument prin care să susţină neconstituţionalitatea textului de lege criticat, ci se limitează doar la indicarea normelor constituţionale pretins încălcate. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 222 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 13 iunie 2005, Curtea nu se poate substitui părţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, raportând dispoziţiile legale criticate la textele constituţionale indicate de autori. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile Legii nr. 47/1992.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Onaca în Dosarul nr. 43.895/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală şi de Fănica Enache, Mădălin Enache, Raluca Enache, Victoria Bogdan şi Vladimir Sevcenco în Dosarul nr. 22.815/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește