DECIZIE nr. 413 din 12 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena Crişan în Dosarul nr. 1.394/2004 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că analiza eventualelor necorelări între dispoziţiile unor legi diferite nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 mai 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.394/2004, Tribunalul Bihor – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, ridicată de Elena Crişan într-o cauză având ca obiect cererea acesteia de amânare a executării pedepsei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederea legală criticată este contrară dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât aceasta "nu este armonizată" cu dispoziţiile Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, privind dreptul mamei la un concediu legal de 2 ani pentru creşterea copilului, în sensul că mama condamnată nu beneficiază de amânarea executării pedepsei în scopul creşterii copilului pe o durată egală cu cea a concediului legal pentru creşterea copilului. În consecinţă, se „creează în mod evident o discriminare pentru persoane de acelaşi sex cu privire la drepturile ce decurg din calitatea de mamă a unui copil mai mic de doi ani” şi se aduce atingere dreptului constituţional al copilului la un regim special de protecţie.Tribunalul Bihor – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte pretinsa contrarietate între dispoziţiile legale criticate şi prevederile art. 16 din Constituţie, se arată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât egalitatea în drepturi presupune ca situaţiilor egale să le corespundă un tratament juridic egal. Or, statutul unei persoane care a suferit o condamnare este diferit, aceasta suportând toate interdicţiile, decăderile, incapacităţile şi restrângerile generate de condamnare, spre deosebire de o persoană care nu a săvârşit vreo infracţiune şi care se bucură de deplinătatea drepturilor ce-i sunt recunoscute de lege. Totodată, se arată că nu se încalcă, prin dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei, nici prevederile constituţionale referitoare la protecţia acordată copiilor şi tinerilor, întrucât, pe de o parte, persoana condamnată, în pofida condamnării sale, beneficiază de amânarea executării pedepsei până la împlinirea vârstei de 1 an de către copil, iar, pe de altă parte, protecţia reglementată de Constituţie vizează nu doar aspectul protecţiei familiale, ci şi pe cea realizată prin serviciile sociale specifice.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Se arată că nu este întemeiată critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală în raport de dispoziţiile art. 16 din Constituţie, republicată, întrucât acest text de lege nu creează nici privilegii, nici discriminări, nefiind de natură să încalce nici unul dintre criteriile egalităţii în drepturi reglementate de dispoziţiile art. 4 din Constituţie, republicată. Se arată, totodată, că este neîntemeiată şi critica formulată în raport de prevederile constituţionale ale art. 49, câtă vreme textul legal, obiect al excepţiei, reglementează tocmai posibilitatea amânării executării pedepsei în cazul condamnatei gravide sau care are un copil mai mic de un an, aşadar, un drept special atribuit în considerarea realizării protecţiei speciale acordate copiilor.Cât priveşte susţinerea în sensul că prevederile legale criticate nu sunt armonizate cu reglementările invocate de autoarea excepţiei, se consideră că analiza acestei probleme nu este de competenţa Curţii Constituţionale, sens în care se invocă jurisprudenţa acesteia.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată în acest sens că dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat. Referitor la critica formulată în raport de prevederile art. 49 din Constituţie, se apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă sub nici un aspect dreptul la protecţie al copiilor şi tinerilor, amânarea executării pedepsei închisorii, în temeiul prevederilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, fiind o formă de protecţie a copiilor, asigurată de stat.În ceea ce priveşte referirea pe care autoarea excepţiei o face la neconcordanţa dintre prevederile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, pe de o parte, şi cele privitoare la drepturile mamei la un concediu legal de 2 ani pentru creşterea copilului, prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, modificată şi completată, pe de altă parte, se arată că aceasta este nerelevantă, întrucât eventuala necorelare între dispoziţiile unor legi diferite nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri: […] b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea."Autoarea excepţiei consideră că aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, cuprinse în art. 16 din Constituţie, republicată, precum şi celor potrivit cărora copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, cuprinse în art. 49 din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală consacră o excepţie de la regula punerii neîntârziate în executare a hotărârilor penale, respectiv amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă atunci când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. Această excepţie a fost instituită de legiuitor tocmai în vederea ocrotirii intereselor copilului, pentru a i se acordă acestuia posibilitatea de a fi îngrijit de mama sa în perioada în care se apreciază că are cea mai mare nevoie de această îngrijire. Ca urmare, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, textul de lege criticat este în concordanţă cu prevederile art. 49 din Constituţie, republicată, referitoare la protecţia copiilor şi tinerilor.În ceea ce priveşte critica în sensul că dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală încalcă principiul egalităţii în drepturi, consacrat de prevederile art. 16 din Constituţie, republicată, aceasta nu poate fi reţinută, întrucât textul de lege ce face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu instituie privilegii sau discriminări, fiind aplicabil deopotrivă tuturor subiectelor de drept care se încadrează în situaţia prevăzută de acesta.Curtea mai reţine că nu are relevanţă în cauză susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală nu sunt "armonizate" cu cele ale Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, privitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, întrucât eventuala necorelare între dispoziţiile unor legi diferite nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate. Astfel, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, Curtea Constituţională „hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele”, aşadar asupra neconcordanţei unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă cu prevederile Constituţiei, iar nu asupra unor pretinse neconcordanţe sau lipse de „armonizare” între mai multe dispoziţii legale.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, ridicată de Elena Crişan în Dosarul nr. 1.394/2004 al Tribunalului Bihor – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește