DECIZIE nr. 412 din 7 aprilie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262, art. 264 şi art. 275-278 din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262, 264 şi 275-278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Ifrim şi Mitică Ifrim în Dosarul nr. 1.730/91/2008 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.730/91/2008, Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262, 264 şi 275-278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Ifrim şi Mitică Ifrim.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 275-278 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale deoarece limitează dreptul de acces la justiţie al învinuitului sau inculpatului împotriva actelor sau măsurilor luate de către procuror. Împotriva actelor şi măsurilor procurorului învinuitul sau inculpatul nu poate face plângere în faţa niciunei instanţe, ci doar în faţa prim-procurorului parchetului, a procurorului general, a procurorului şef de secţie sau a procurorului ierarhic superior. Se arată în acest sens că reglementarea legală este deficitară, deoarece în cazul unor acte ale procurorului, respectiv al soluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală, de clasare sau de încetare a procesului penal, partea interesată are deschisă calea la instanţă, în condiţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală. În cazul altor acte ale procurorului, cum este situaţia celor în speţă, de nesoluţionare a cererilor inculpaţilor de administrare de probatorii în cursul urmăririi penale, aceştia nu au o cale de a se plânge instanţei pe parcursul urmăririi penale, ci doar de a se plânge instanţei după trimiterea lor în judecată prin rechizitoriu, ceea ce este tardiv pentru dreptul lor la apărare în condiţii de egalitate cu parchetul. Dreptul la apărare, conjugat cu dreptul de acces la o instanţă, presupune ca pe parcursul urmăririi penale inculpaţii să se poată adresa unei instanţe împotriva abuzurilor organelor de urmărire penală, concretizate, în speţă, în neadministrarea de probatorii în apărare. Cât priveşte art. 262 şi 264 din Codul de procedură penală, se susţine că încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, deoarece permit emiterea rechizitoriului chiar şi când plângerea împotriva actelor procurorului conform art. 275-278 din Codul de procedură penală nu a fost soluţionată.Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că inculpaţii nu invocă o neconcordanţă a prevederilor legale criticate cu Constituţia, ci o completare a Codului de procedură penală.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 262 cu denumirea marginală Rezolvarea cauzelor, art. 264 – Actul de sesizare a instanţei, art. 275 – Dreptul de a face plângere, art. 276 – Obligaţia de înaintare a plângerii, art. 277 – Termenul de rezolvare şi ale art. 278 – Plângerea contra actelor procurorului, toate din Codul de procedură penală.În motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că asupra prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, şi prin Decizia nr. 301 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 1 august 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a observat că nu pot fi reţinute susţinerile privind contrarietatea dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală cu cele ale Legii fundamentale şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, pe motiv că acestea nu reglementează posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei măsura luată ori actul efectuat de procuror ori în baza dispoziţiilor acestuia, altul decât soluţia de netrimitere în judecată. Sub acest aspect, se observă că autorul excepţiei solicită în realitate completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecătoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, ci şi a „actelor de începere a urmăririi penale, de redeschidere a urmăririi penale ori de punere în mişcare a acţiunii penale”, ceea ce este contrar atât dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în conformitate cu care, în exercitarea controlului, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, cât şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi menţin valabilitatea, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 275-277 din Codul de procedură penală, în raport cu care nu au fost formulate critici distincte.Cât priveşte prevederile art. 262 şi 264 din Codul de procedură penală, Curtea constată că acestea nu aduc atingere dreptului la apărare, întrucât, în măsura în care partea interesată consideră că procurorul a pronunţat în mod discreţionar una dintre soluţiile menţionate în textul legal criticat, aceasta are posibilitatea, în cazul emiterii rechizitoriului, de a arăta judecătorului în ce constă nelegalitatea comisă, precum şi, în cazul dispunerii unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, pe aceea de a formula, potrivit art. 278 şi 278^1 din Codul de procedură penală, plângere contra actelor procurorului la procurorul ierarhic superior ori la instanţa de judecată, după caz. De altfel şi cu privire la aceste texte de lege autorul solicită în realitate o completare, ceea ce, pentru considerentele menţionate, excedează competenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 262, art. 264 şi art. 275-278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Ifrim şi Mitică Ifrim în Dosarul nr. 1.730/91/2008 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește