DECIZIE nr. 410 din 16 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comat Mureş" – S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.719/2005 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 10.719/2005, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Comat Mureş" – S.A. din Târgu Mureş cu ocazia soluţionării unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu definesc noţiunea de "cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite", dând executorului judecătoresc posibilitatea discreţionară să le stabilească la libera sa apreciere, întocmai ca o instanţă de judecată. De asemenea, se arată că procesul-verbal prin care executorul judecătoresc fixează onorarii şi stabileşte cheltuieli de executare reprezintă titlu executoriu, instituindu-se astfel dreptul executorului judecătoresc de a aprecia arbitrar cuantumul cheltuielilor de executare, încălcându-se prevederile art. 16 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi art. 44 din Constituţie.Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, principiul instituit de legiuitor fiind acela potrivit căruia cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului. Fundamentul acestui principiu este faptul că debitorul se află în culpă procesuală, întrucât nu şi-a executat de bună-voie obligaţiile impuse printr-un titlu executoriu, astfel că este firesc ca el să suporte cheltuielile pe care le-a ocazionat în legătură cu urmărirea silită. Textul de lege criticat cuprinde reguli privitoare la avansarea şi lichidarea cheltuielilor în cadrul executării silite, oferind în cuprinsul său toate garanţiile respectării principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor. În continuare, arată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 24 şi ale art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că în măsura în care normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, nu se poate reţine contrarietatea acestora cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. În continuare, arată că nu poate fi reţinută nici aprecierea potrivit căreia textul de lege criticat contravine prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă. Textul de lege criticat a fost introdus prin pct. 137 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Textul criticat are următorul cuprins: "Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunţat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel.Sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol procesul-verbal constituie titlu executoriu."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apărare, şi ale art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.De asemenea, Curtea observă că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia acest text de lege contravine prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 206 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003, Curtea Constituţională a statuat că stabilirea cheltuielilor de executare, prevăzută de art. 371^7 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia, ci, potrivit chiar reglementării criticate, are loc pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. În aceste condiţii, Curtea a considerat că, sub imperiul reglementării deduse controlului, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc nu scapă controlului instanţelor de judecată, iar întocmirea acestuia, în condiţiile prevăzute de lege, nu lezează în nici un fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare, câtă vreme art. 399 din Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferă toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.În acelaşi timp, Curtea a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, Constituţia lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecată şi a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Or, în cazul la care se referă excepţia de neconstituţionalitate, calificarea procesului-verbal încheiat de executorul judecătoresc ca fiind titlu executoriu a fost determinată de necesitatea soluţionării cu celeritate a cauzelor aflate în faza procesuală a executării, fără a afecta în acest mod vreun drept fundamental al părţilor implicate în proces.De asemenea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 din Constituţie, Curtea constată că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauza dedusă controlului de constituţionalitate.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^7 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comat Mureş" – S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 10.719/2005 al Judecătoriei Târgu Mureş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește