DECIZIE nr. 409 din 7 aprilie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Constantin Tiberiu Medeanu în Dosarul nr. 410/97/2010 al Tribunalului Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.876D/2010.La apelul nominal răspunde, pentru partea Universitatea de Vest din Timişoara, consilier juridic cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.232D/2010-nr. 3.235D/2010, nr. 3.262D/2010 şi nr. 3.634D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22 din Legea nr. 329/2009, excepţie ridicată de Ion Roibu, Silviu Leonard Vlădescu, Eugen Ciorbaru, Nicu Cioroiu, Ion Rusu şi Petre Dungan în dosarele nr. 351/30/2010, nr. 110/88/2010, nr. 108/88/2010, nr. 111/88/2010, nr. 128/109/2010 şi nr. 486/30/2010 ale Tribunalului Timiş – Secţia civilă, Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ şi Tribunalului Argeş – Secţia civilă.La apelul nominal răspund Ion Rusu, autor al excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 3.262D/2010, precum şi Universitatea de Vest din Timişoara, prin consilier juridic cu delegaţie la dosar, parte în Dosarul nr. 3.634D/2010. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.232D/2010-nr. 3.235D/2010, nr. 3.262D/2010 şi nr. 3.634D/2010 la Dosarul nr. 1.876D/2010.Ion Rusu, autor al excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 3.262D/2010, se opune conexării dosarelor, motivat de specificitatea cauzei în care este parte.Reprezentantul Universităţii de Vest din Timişoara, precum şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.232D/2010-nr. 3.235D/2010, nr. 3.262D/2010 şi nr. 3.634D/2010 la Dosarul nr. 1.876D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 3.262D/2010, care arată că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cumulul pensiei cu salariul este un drept câştigat. Totodată, se arată că, dacă măsura criticată este una de restrângere a exerciţiului dreptului la muncă sau la pensie, după caz, acesta trebuie să aibă caracter temporar; or, Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 nu se subsumează acestui caracter, astfel încât se deduce că restrângerea este operată sine die. Se mai arată că interzicerea cumulului pensie-salariu este un abuz de drept şi contravine Deciziei Curţii Constituţionale nr. 872 din 25 iunie 2010.Reprezentantul Universităţii de Vest din Timişoara solicită respingerea excepţiei, arătând că măsura criticată are un caracter excepţional, este proporţională, are un scop legitim, este nediscriminatorie şi necesară într-o societate democratică. În fine, se invocă şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierile din 8 iunie 2010, 7 mai 2010, 19 martie 2010, 18 martie 2010, 3 iunie 2010 şi 25 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 410/97/2010, nr. 351/30/2010, nr. 110/88/2010, nr. 108/88/2010, nr. 111/88/2010, nr. 128/109/2010 şi nr. 486/30/2010, Tribunalul Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Timiş – Secţia civilă, Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ şi Tribunalul Argeş – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Constantin Tiberiu Medeanu, Ion Roibu, Silviu Leonard Vlădescu, Eugen Ciorbaru, Nicu Cioroiu, Ion Rusu şi Petre Dungan în cauze având ca obiect soluţionarea unor conflicte de muncă, respectiv anularea unor acte administrative.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, din punctul de vedere al neconstituţionalităţii extrinseci, se arată că Legea nr. 329/2009 încalcă art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, întrucât, cuprinzând reglementări de natura legii organice, nu putea fi adoptată pe calea angajării răspunderii Guvernului decât dacă moţiunea de cenzură depusă de opoziţie ar fi fost respinsă cu o majoritate calificată.În privinţa criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, se arată că prevederile legale criticate creează discriminări între angajatorii de stat şi cei particulari, întrucât la cei din urmă nu există o interdicţie a cumulului pensie-salariu, astfel încât cadrele didactice vor migra spre aceştia din urmă. Se mai consideră că dreptul la muncă este limitat prin impunerea încetării forţate a raporturilor de muncă, pornind de la un criteriu profund discriminatoriu, respectiv cuantumul pensiei aflate în plată. Se arată că există discriminări între, pe de o parte, magistraţii pensionari care nu pot cumula pensia cu salariul şi, pe de altă parte, magistraţii care nu s-au pensionat şi care, în aceste condiţii, pot cumula salariile obţinute. De asemenea, există discriminări între persoanele exceptate de Curtea Constituţională de la interdicţia cumulului, respectiv cei care intră sub incidenţa interdicţiei cumulului. În fine, sunt invocate şi alte chestiuni care ţin, în optica autorilor excepţiei, de conceptul de discriminare, respectiv: neîncasarea, în mod integral, a veniturilor salariale sau încălcarea obligaţiilor de asigurare a unui trai decent şi de respectare a egalităţii de tratament.Se mai susţine că textele legale criticate sunt retroactive în măsura în care interdicţia cumulului pensie-salariu se aplică şi în privinţa pensiilor stabilite anterior intrării lor în vigoare. Dreptul la pensie şi dreptul la încheierea unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată constituie drepturi câştigate prin muncă, ce nu pot fi restrânse nici măcar prin aplicarea art. 53 din Constituţie.În opinia autorilor excepţiei este încălcat şi dreptul la un nivel de trai decent, precum şi obligaţia statului de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii. Măsura încetării de drept a contractului de muncă prevăzută de art. 20 din Legea nr. 329/2009 încalcă dreptul constituţional la muncă şi este contrară Codului muncii din moment ce această măsură nu se încadrează în situaţiile limitative de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, potrivit art. 65 din acest cod.Se mai apreciază că interzicerea cumulului pensie-salariu "nu se încadrează între măsurile structurale care compun Memorandumul de înţelegere între Comunitatea Europeană şi România". Se mai arată că o atare interdicţie nu ar trebui să se aplice judecătorilor şi procurorilor, ci numai funcţionarilor publici şi altor "bugetari". Dreptul de proprietate asupra sumelor de bani cu titlu de pensie, respectiv la plata pensiei constituie un bun dobândit legal, necondiţionat de exercitarea dreptului la continuarea sau întreruperea raporturilor de muncă în care persoana s-a angajat ulterior pensionării.Se arată că, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la salariu şi la pensie se înglobează în noţiunea de "bun", fiind asimilate astfel unui drept de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Interdicţia de a cumula pensia cu salariul echivalează practic cu o expropriere ce nu respectă exigenţele art. 44 alin. (3) din Constituţie. Textul criticat încalcă dreptul de proprietate şi este lipsit de predictibilitate, întrucât, odată cu intrarea sa în vigoare, autorii excepţiei sunt privaţi de pensiile speciale de care beneficiaseră.Totodată, prin obligarea pensionarilor cumularzi de a renunţa la locul de muncă, se încalcă şi libertatea fundamentală de a alege locul de muncă consacrată de art. 41 din Constituţie.Se susţine că restrângerea sine die a dreptului la pensie este lipsită de proporţionalitate şi încalcă art. 53 din Constituţie.Se mai consideră că este încălcat principiul certitudinii dreptului, care înglobează principiul neretroactivităţii legii civile. Legea nr. 329/2009 încalcă principiul general al obligativităţii respectării legislaţiei din moment ce Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat permitea beneficiarilor de pensie militară să cumuleze pensia cu salariul.În fine, se arată că legea criticată, prin înfiinţarea unor autorităţi publice în lipsa avizului Curţii de Conturi, contravine art. 117 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Timiş – Secţia civilă şi Tribunalul Argeş – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată.Tribunalul Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 17-22, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, care au următorul cuprins:– Art.17: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariale sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care: … a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi; … b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi."; … – Art. 18: "(1) Pensionarii prevăzuţi la art. 17 alin. (2) lit. a) care desfăşoară activităţi profesionale pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.(2) Persoanele prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b) au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, să îşi exprime în scris opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe durata exercitării activităţii şi încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a actului de numire în funcţie, dacă nivelul pensiei nete aflate în plată depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat."; … – Art.19: "(1) În situaţia persoanelor care beneficiază, prin cumul, de pensie/pensii stabilită/stabilite atât în sistemul public cât şi/sau în sisteme neintegrate sistemului public de pensii, la determinarea plafonului stabilit la art. 17 alin. (1) se are în vedere venitul cumulat din acestea.(2) Dacă nivelul pensiilor nete cumulate se situează sub nivelul câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat acesta va putea fi cumulat cu veniturile realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire în funcţie, potrivit legii, în cadrul entităţilor prevăzute la art. 17 alin. (1). … (3) În cazul în care nivelul venitului realizat din pensiile nete cumulate este mai mare decât nivelul câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, persoana are obligaţia de a-şi exprima opţiunea, în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului capitol, cu privire la menţinerea în plată a pensiei faţă de cuantumul căreia, potrivit art. 17, este permis cumulul. … (4) Prevederile alin. (3) se aplică şi persoanelor prevăzute la art. 17 alin. (2) lit. b), acestea având obligaţia de a-şi exprima opţiunea în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de imposibilitate a exercitării cumulului."; … – Art. 20: "Neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4) constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă sau a actului de numire în funcţie, precum şi a raporturilor de serviciu.";– Art. 21: "În cazul în care opţiunea este exprimată în termenul prevăzut la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4), plata pensiei/pensiilor se suspendă începând cu luna următoare celei în care a fost exprimată opţiunea pentru continuarea activităţii.";– Art. 22: "Sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari, cu respectarea termenului general de prescripţie.";– Art. 23: "(1) Angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare constatării cazurilor prevăzute la art. 18 şi la art. 19 alin. (3) şi (4).(2) Încălcarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei. … (3) Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (1) şi aplicarea sancţiunii prevăzute la alin.(2) se realizează de către persoanele împuternicite din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă."; … – Art. 25: "Prevederile prezentului capitol se aplică în mod corespunzător şi beneficiarilor de pensie de serviciu stabilită prin legi speciale."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, se consideră a fi încălcate art. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1 şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 2 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul adiţional la convenţia menţionată şi Convenţia Internaţională a Muncii nr. 111/1958 şi nr. 122/1964, precum şi art. 65 din Codul muncii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:Prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a stabilit, în raport cu o critică similară de neconstituţionalitate, că întreg cap. IV al Legii nr. 329/2009 este constituţional în măsura în care nu vizează persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres în Constituţie. De asemenea, Curtea reţine că şi-a menţinut această jurisprudenţă şi în cadrul controlului a posteriori pe calea excepţiei de neconstituţionalitate, stabilind, prin Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, sau Decizia nr. 206 din 15 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, că dispoziţiile art. 17-22 din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale.Curtea, prin deciziile menţionate, a statuat că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită.Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat) respectă condiţiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justă şi echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a apreciat că măsura adoptată este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de criză economică în care se regăseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.De asemenea, Curtea a mai arătat că soluţia legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituţional.Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 329/2009 sunt constituţionale în măsura în care acestea nu se referă la persoanele pentru care durata mandatului este stabilită expres prin Constituţie.Neintervenind elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă în raport cu dispoziţiile legale contestate.Distinct de cele sus-menţionate, Curtea reţine că sunt neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate extrinsecă din moment ce aşa-zisele motive de neconstituţionalitate contrazic chiar textul art. 113 alin .(1) din Constituţie, potrivit căruia adoptarea unei moţiuni de cenzură se face "cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor", şi nu cu vreo altă majoritate.Curtea constată că, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, sau Decizia nr. 1.658 din 28 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 18 ianuarie 2011, a stabilit că „angajaţii din mediul public nu se află în aceeaşi situaţie juridică precum cei din mediul privat. Cei care sunt angajaţi în raporturi de muncă în mediul bugetar sunt legaţi, în mod esenţial, din punctul de vedere al sursei din care sunt alimentate salariile/indemnizaţiile sau soldele de bugetul public naţional, de încasările şi de cheltuielile din acest buget, dezechilibrarea acestuia putând avea consecinţe în ceea ce priveşte diminuarea cheltuielilor din acest buget. Or, salariile/indemnizaţiile/soldele reprezintă astfel de cheltuieli – mai exact, cheltuieli de personal. În schimb, în mediul privat raporturile de muncă sunt guvernate întotdeauna de contractul individual de muncă încheiat între un angajat şi un angajator”.În consecinţă, în lipsa afectării vreunui drept fundamental, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.De asemenea, Curtea observă că nu sunt incidente în cadrul controlului de constituţionalitate, ca norme de referinţă, prevederile Codului muncii invocate în susţinerea excepţiei.În fine, critica de neconstituţionalitate raportată la art. 117 din Constituţie nu poate fi analizată de către Curtea Constituţională în această cauză, întrucât obiectul dosarelor din faţa instanţelor judecătoreşti a quo nu se circumscrie contestării înfiinţării sau desfiinţării vreunui organ de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, ci priveşte chestiuni legate de cumulul pensiei cu salariul. Prin urmare, art. 117 din Constituţie, invocat în susţinerea excepţiei, nu are incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17-22, art. 23 şi art. 25 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Constantin Tiberiu Medeanu, Ion Roibu, Silviu Leonard Vlădescu, Eugen Ciorbaru, Nicu Cioroiu, Ion Rusu şi Petre Dungan în dosarele nr. 410/97/2010, nr. 351/30/2010, nr. 110/88/2010, nr. 108/88/2010, nr. 111/88/2010, nr. 128/109/2010 şi nr. 486/30/2010 ale Tribunalului Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Timiş – Secţia civilă, Tribunalului Tulcea – Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ şi Tribunalului Argeş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește