DECIZIE nr. 409 din 10 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Mirel Mircea Amariţei în Dosarul nr. 344/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu introduce privilegii sau discriminări şi nu face distincţie între contabilii angajaţi la agenţi cu capital de stat ori la cei cu capital privat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 344/121/2006, Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991. Excepţia a fost ridicată de Mirel Mircea Amariţei într-o cauză penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (12) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie. În acest sens, arată că reprezentanţii societăţilor comerciale de drept privat nu pot fi sancţionaţi şi pedepsiţi în cazul în care s-ar afla în situaţia descrisă de art. 43 din Legea nr. 82/1991, deoarece această prevedere este valabilă numai pentru entităţile la care se referă art. 145 din Codul penal.Curtea de Apel Galaţi – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat nu introduce privilegii sau discriminări şi nu face distincţie între contabilii angajaţi la instituţiile de stat prevăzute de art. 145 din Codul penal şi instituţiile cu capital privat, fiind o singură lege a contabilităţii, care se aplică nediscriminatoriu. De asemenea, arată că art. 43 din Legea nr. 82/1991 nu cuprinde norme derogatorii cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, ci doar se circumscriu la activitatea specifică de conducere a contabilităţii agenţilor economici, indiferent dacă sunt privaţi sau de stat.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005, dispoziţii potrivit cărora „Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii”.Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor articole din Constituţie: art. 15 alin. (1) prin care se arată că "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea"; art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor; art. 23 alin. (12) prin care se arată că "Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii"; art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi aceleaşi critici ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 279 din 26 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 22 iulie 2005, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate „nu introduc privilegii sau discriminări şi nu fac distincţie între contabilii angajaţi la agenţi cu capital de stat sau la cei cu capital privat, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă”. De asemenea, Curtea a constatat că „textul criticat nu prevede alte elemente constitutive ale infracţiunii de fals intelectual reglementată de Codul penal, ci doar face precizări legate strict de obiectul reglementării legii în ansamblul ei, introducând unele noţiuni specifice, care, într-o formulare mai generală, sunt aceleaşi cu elementele constitutive ale infracţiunii din textul incriminator al Codului penal”.În ceea ce priveşte argumentele de neconstituţionalitate ce privesc încălcarea dreptului la un proces echitabil, cu acelaşi prilej Curtea a reţinut că "textul legal criticat nu conţine norme de procedură penală, ci o normă de drept substanţial, iar aplicarea acesteia nu poate duce la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) sau ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale".În sfârşit, analizând art. 43 din Legea nr. 82/1991 în raport cu art. 23 alin. (12) din Constituţie, Curtea a reţinut că dispoziţiile acestui text constituţional nu sunt încălcate, „pedeapsa fiind stabilită şi aplicată în temeiul dispoziţiilor Codului penal la care se face trimitere prin textul criticat”.Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Mirel Mircea Amariţei în Dosarul nr. 344/121/2006 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește