Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 422 din 16 iunie 2011
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000
Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicată de Moise Mircea în Dosarul nr. 7.981/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, precum şi reprezentantul părţii Federaţia Română de Fotbal, domnul avocat Mircea Duţu din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Prim-magistratul-asistent învederează că autorul excepţiei a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 4.320D/2010 şi nr. 117D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 11.739/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, în Dosarul nr. 46262.01/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, precum şi reprezentantul părţii Federaţia Română de Fotbal, domnul avocat Mircea Duţu din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează că autorul excepţiei a depus în dosarele menţionate concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.510D/2010, 4.320D/2010 şi 117D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorul excepţiei şi partea prezentă sunt de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.320 D/2010 şi nr. 117D/2011 la Dosarul nr. 1.510D/2010, care a fost primul înregistrat.Având cuvântul, autorul excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate prezentând, pe larg, motivele de neconstituţionalitate formulate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul părţii Federaţia Română de Fotbal solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul criticat, care cuprinde dispoziţii de principiu privind modul de înfiinţare, organizare şi funcţionare a federaţiilor sportive naţionale, ca expresie a autonomiei, în condiţiile legii, a sportului, nu contravine niciunei dispoziţii constituţionale. Atât în susţinerile orale, cât şi în notele scrise depuse la dosar, este dezvoltată ideea de autonomie a activităţii sportive, concretizată, potrivit susţinerilor părţii, şi prin dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 69/2000.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Totodată, arată că prin criticile formulate se solicită, în realitate, o modificare a Statutului Federaţiei Române de Fotbal, ceea ce excedează controlului de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 11 mai 2010 şi, respectiv, 8 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 7.981/2/2009 şi, respectiv, 11.739/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicată de Moise Mircea.Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 46262.01/3/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicată de Moise Mircea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similară în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate conferă federaţiilor sportive naţionale, în speţă Federaţiei Române de Fotbal, dreptul de a se organiza şi funcţiona în baza statutului propriu. Astfel, pe de o parte, se dă posibilitatea acestei federaţii de a introduce în statutul propriu texte ce interzic persoanei interesate dreptul de a se adresa instanţelor de judecată, şi, pe de altă parte, îi oferă posibilitatea de a înfiinţa instanţe paralele private. Se susţine în acest sens că înfăptuirea justiţiei de către Federaţia Română de Fotbal – persoană juridică de drept privat, de interes naţional, asimilată persoanelor juridice de utilitate publică, în scopul pronunţării de hotărâri definitive irevocabile şi executorii în România, în cauze civile şi/sau comerciale, a căror revizuire este imposibil de realizat, culminând cu interzicerea dreptului de acces la instanţele de drept comun – este realizată în baza statutului propriu şi a regulamentelor proprii, elaborate cu respectarea art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi a sportului nr. 69/2000, care conferă Federaţiei Române de Fotbal drepturi absolute, interzise prin Constituţie. Se arată, totodată, că se impune statului român de către FIFA – persoană juridică cu sediul în Zⁿ’62rich, respectiv de către Federaţia Română de Fotbal, persoană juridică de drept privat – asociaţie nonprofit următoarele: recunoaşterea unor acte normative elaborate de FIFA şi FRF cu o forţă superioară Constituţiei şi legilor României, recunoaşterea unei jurisdicţii a FIFA şi a FRF în a înfăptui justiţia, ce nu corespunde exigenţelor constituţionale. Se mai arată că instanţa, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a comercială, a pronunţat Sentinţa comercială nr. 98 din 18 mai 2007 prin care a exclus competenţa instanţelor de drept comun în cenzurarea soluţiilor pronunţate de instanţele private ale Federaţiei Române de Fotbal.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile criticate reprezintă norme care reglementează aspecte ce ţin de organizarea şi funcţionarea federaţiilor sportive naţionale, fără a avea semnificaţia îngrădirii accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil ori excluderii litigiilor care fac obiectul unei convenţii arbitrale de la competenţa instanţelor judecătoreşti. Litigiul dedus instanţei de arbitraj se finalizează printr-o hotărâre arbitrală, care, potrivit art. 364 din Codul de procedură civilă, poate fi desfiinţată printr-o acţiune în anulare soluţionată de către instanţele judecătoreşti competente. Dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 din Legea fundamentală, deoarece arbitrajul reprezintă o alternativă oferită părţilor la procedura dreptului comun, la care se poate apela fără nicio restricţie, arbitrajul fiind o opţiune, iar nu o obligaţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, având următorul cuprins: „Federaţiile sportive naţionale se organizează şi funcţionează în baza statutului propriu elaborat în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu statutele federaţiilor internaţionale corespondente.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (1), (3), (4) şi (5) privind statul de drept, art. 2 alin. (2), potrivit cărora niciun grup şi nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, ale art. 16 care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 40 alin. (2) potrivit cărora "partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept sau a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale", ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 73 alin. (1) privind categoriile de legi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti.De asemenea, sunt invocate prevederile art. 2, 6, 7, 8 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea reţine următoarele:Textul de lege criticat stabileşte, cu caracter de principiu, modul de organizare şi funcţionare a federaţiilor sportive naţionale, fără a face nicio distincţie cu privire la o anume federaţie şi nici cu privire la comisiile de judecată sau alte structuri din cadrul federaţiilor ori cu privire la raporturile dintre acestea şi instanţele judecătoreşti. Astfel fiind, nu pot fi reţinute criticile autorului excepţiei care, în esenţă, vizează faptul că acest text ar conferi "FRF şi FIFA dreptul absolut de legiferare şi de a înfăptui justiţia".De altfel, criticile formulate privesc, în realitate, dispoziţiile cuprinse în Statutul şi Regulamentele Federaţiei Române de Fotbal, autorul excepţiei încercând ca, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect textul de principiu, cuprins într-un act normativ al cărui control de constituţionalitate este de competenţa Curţii Constituţionale, să determine constatarea neconstituţionalităţii actului subsecvent, elaborat în baza textului de principiu, al cărui control nu se încadrează în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale.Acceptarea unei astfel de abordări a controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională ar determina însă o extindere a competenţei acestei Curţi dincolo de limitele stabilite expres de dispoziţiile art. 146 din Constituţie şi ale art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (5) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicată de Moise Mircea în dosarele nr. 7.981/2/2009 şi nr. 11.739/2/2009 ale Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi, respectiv, în Dosarul nr. 46262.01/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta___________