DECIZIE nr. 408 din 4 noiembrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în Dosarul nr. 799/2003 al Tribunalului Mureş.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează completul asupra cererii de amânare a judecării cauzei în vederea pregătirii apărării, cerere formulată de către autorul excepţiei prin reprezentantul său legal, Ministerul Finanţelor Publice.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, solicitând respingerea cererii.Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de Ministerul Finanţelor Publice privind amânarea judecării cauzei.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 344C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 807/2003 al aceleiaşi instanţe. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 345C/2003, al cărui obiect îl constituie aceeaşi excepţie, ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 828/2003 al aceluiaşi tribunal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 344C/2003 şi a Dosarului nr. 345C/2003 la Dosarul nr. 343C/2002 mai întâi înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că, în legătură cu constituţionalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 197 din 13 mai 2003 şi nr. 318 din 9 septembrie 2003, argumentele reţinute în acestea menţinându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză. În plus, în urma revizuirii Legii fundamentale, art. 15 din Constituţie prevede în mod expres că legea contravenţională mai favorabilă reprezintă o excepţie de la principiul neretroactivităţii legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 13 iunie 2003, pronunţate în dosarele nr. 799/2003, nr. 807/2003 şi nr. 828/2003, Tribunalul Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în cauze civile privind soluţionarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.În motivările excepţiei, având un conţinut asemănător, se susţine că prevederile de lege criticate "consacră în mod expres retroactivitatea legii mai favorabile", ceea ce contravine art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia "legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile". Or, dispoziţiile legale referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal, răspunderea contravenţională reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 având caracter administrativ. În plus, potrivit prevederilor art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, legiuitorul exclude, sub toate aspectele, caracterul penal în domeniul stabilirii şi sancţionării contravenţiilor.Tribunalul Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că "articolul 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 aduce atingere doar efectelor viitoare ale unor situaţii juridice trecute, fără a deveni retroactiv. Efectele epuizate în trecut rămân supuse legii vechi, însă consecinţele şi efectele viitoare, deci nerealizate în momentul intrării în vigoare a noii legi, vor fi supuse legii noi, sub care se îndeplinesc”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că art. 15 alin. (2) din Constituţie trebuie interpretat în acord cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, "sub anumite aspecte, contravenţia poate fi asimilată infracţiunii, iar distincţia infracţiuni-contravenţii existentă în dreptul intern al mai multor state părţi este irelevantă din punctul de vedere al respectării garanţiilor stabilite prin art. 6 din Convenţie, acesta fiind aplicabil ambelor forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziţiei sancţionatorii o cere (cazul Lauko c. Slovaciei)". Aceasta înseamnă că, deşi potrivit art. 141 din Codul penal prin "lege penală" se înţelege "orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete", în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, ilicitul penal poate avea o sferă mai largă, în funcţie de anumite criterii, cum ar fi natura sau scopul dispoziţiei sancţionatorii ori natura şi gravitatea pedepsei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, prevederi al căror conţinut este următorul:Art. 12: "(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenţie, ea nu se mai sancţionează, chiar dacă a fost săvârşită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.(2) Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în vigoare la data săvârşirii acesteia." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, care, potrivit Legii de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, are următorul conţinut: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în cauze în care, ca şi în acest dosar, a fost invocată încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, în esenţă, pentru aceleaşi motive. Cu privire la acestea Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 197 din 13 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, şi prin Decizia nr. 318 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 6 octombrie 2003, în sensul că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Prin deciziile menţionate, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, s-a reţinut că art. 15 alin. (2) din Constituţie trebuie interpretat în lumina art. 20 alin. (1) din aceasta, în acord cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 318 din 9 septembrie 2003 s-a mai reţinut că „În legislaţia românească, ca şi a altor state europene (de exemplu, Germania, Cehia şi Slovacia), contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi supuse unui regim administrativ. Din perspectivă convenţională, Curtea Constituţională observă că, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să-şi îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menţinerea unei distincţii între diferitele tipuri de infracţiuni. În principiu, convenţia nu se opune tendinţei de «dezincriminare» existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea, aşa cum s-a arătat în Hotărârea din 21 februarie 1994, în cauza Ozturk împotriva Germaniei, aceste fapte intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Pentru a se face aplicarea acestor prevederi Curtea Europeană a Drepturilor Omului consideră că este necesar să fie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. În acelaşi sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat, de exemplu, şi în cauzele Garyfallou AEBE împotriva Greciei (Hotărârea din 24 septembrie 1997), Lauko împotriva Slovaciei şi Kadubek împotriva Slovaciei (hotărârile din 2 septembrie 1998). În aprecierea acestor criterii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că modul de definire a faptelor de către dreptul intern nu are decât o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii. Cu toate acestea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat drept pozitive măsurile din legislaţiile naţionale referitoare la dezincriminarea unor infracţiuni mai puţin grave în «interesul individului». Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut în vedere faptul că sancţiunile administrative nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetăţenilor în vederea realizării scopului preventiv şi represiv al sancţiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiţii, distincţia operată de statele europene între crime, delicte şi contravenţii nu este operantă, în sensul art. 6 din convenţie, toate având caracter penal”. Prin aceeaşi decizie Curtea a considerat că, „sub acest aspect, legislaţia contravenţională din România, similară celei germane, intră sub prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel că nu este justificată o eventuală sancţionare contravenţională a unei persoane pentru o faptă săvârşită în trecut, în condiţiile în care această faptă nu mai constituie în prezent contravenţie”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş în dosarele nr. 799/2003, nr. 807/2003 şi nr. 828/2003 ale Tribunalului Mureş.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește