DECIZIE nr. 408 din 14 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorDana Titian – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ion Manole şi Constantin Paunescu în Dosarul nr. 2.011/CAF/2005 al Tribunalului Arges – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arătând ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 25 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.011/CAF/2005, Tribunalul Arges – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ion Manole şi Constantin Paunescu într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unui act administrativ prin care autorilor excepţiei li s-a refuzat plata tarifului de utilizare a reţelei de drumuri publice numai pe durata folosirii acesteia.În motivarea excepţiei, autorii acesteia susţin ca prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 „afectează drepturile […] economice [ale autorilor excepţiei şi] anihileaza egalitatea de sanse de care ar trebui să se bucure toţi cetăţenii României”, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie.Autorii excepţiei arata ca textul de lege criticat impunând tuturor utilizatorilor români plata tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pe o perioadă de 12 luni, indiferent de perioada de folosire a acesteia, cu excepţia "vehiculelor expres prevăzute în lege sau atunci când vehiculul este radiat din circulaţie", nu tine cont de "specificul activităţii din apicultura în general şi a stuparitului pastoral în special, [aceste activităţi realizandu-se] sezonier în perioada lunilor aprilie-august, când se efectuează maximum 7-10 operaţiuni de transport al albinelor la diverse baze melifere, durata unui [asemenea transport] neputând depăşi 5-6 ore în decursul unei zile, întrucât ar periclita viaţa materialului biologic". În consecinţa, "se elimina egalitatea de sanse oferită tuturor cetăţenilor atât timp cat un utilizator care derulează o afacere utilizând drumul naţional pentru activităţi de transport timp de 12 luni [are] posibilitatea realizării unui câştig proporţional şi cu continuitate", în timp ce autorii excepţiei, datorită specificului activităţii economice desfăşurate, nu au "posibilitatea reală de a o realiza cu continuitate, profitul fiind diminuat corespunzător".Totodată autorii excepţiei considera ca "dacă un cetăţean român intră în posesia unui vehicul înmatriculat în străinătate, îl poate utiliza în scop personal, folosind drumurile publice o zi, 7 zile, 30 de zile [şi] este obligat sa plătească tariful de utilizare pentru această perioadă, iar [autorii excepţiei], în aceleaşi condiţii şi cu aceleaşi vehicule [înmatriculate în România]" sunt obligaţi sa plătească tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pe o perioadă de 12 luni. În consecinţa, "cel care are vehiculul înmatriculat în străinătate se bucura de privilegii în raport cu utilizatorul român".Se mai apreciază ca plata acestei taxe este echivalenta cu efectuarea unei plati nedatorate, contrar prevederilor art. 1092 din Codul civil, potrivit căruia orice plata presupune o datorie".Autorii excepţiei susţin ca dispoziţiile Codului fiscal "obliga proprietarii mijloacelor de transport sa plătească un impozit anual pentru acestea, indiferent dacă le au înscrise în circulaţie, dacă circula sau nu cu ele, dacă le utilizează sau nu în scopuri profitabile sau neprofitabile". Astfel, obligarea autorilor excepţiei "de a plati tariful de utilizare pentru 12 luni în condiţiile în care beneficiază de drumurile naţionale proprietate publică a statului numai 7-10 zile pe an (deci şi pentru perioada cat nu sunt folosite în interes de transport) înseamnă ca [aceştia sunt] obligaţi la plata de doua ori a impozitului pe autovehicule, o dată ca taxa şi impozit local şi o dată ca tarif impus pentru perioada de neutilizare, instituindu-se [astfel] un regim discriminatoriu în raport cu ceilalţi utilizatori permanenţi".De asemenea, se arata ca exista anumite necorelari legislative între prevederile art. 1 alin. (7), ale art. 1 alin. (8) şi ale art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002.Tribunalul Arges – Secţia civilă considera ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, întrucât prevederile legale criticate "au caracter discriminatoriu pentru utilizatorii români, în sensul că, stabilind obligaţia de plată a taxelor pentru 12 luni, încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (7) şi (8) din lege, taxa [trebuind să fie] datorată în raport cu perioada de utilizare de o zi, 7 zile, 30 de zile, 6 luni, 12 luni".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă textul art. 16 din Constituţie, întrucât "se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, respectiv utilizatorii români, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare".Totodată Guvernul arata ca, în conformitate cu jurisprudenta Curţii Constituţionale, "principiul egalităţii în drepturi şi al nediscriminarii nu are semnificatia introducerii uniformitatii în ceea ce priveşte tratamentul juridic aplicabil subiectelor de drept", astfel încât "reglementarea diferita cu privire la utilizatorii români şi străini [a achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România] se întemeiază raţional şi obiectiv pe faptul ca utilizatorii străini sunt persoane nerezidente în România, durata de utilizare a drumurilor naţionale din România de către aceştia fiind una temporară".În ceea ce priveşte invocarea unor neconcordante între prevederile art. 4 alin. (1), respectiv ale art. 1 alin. (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, Guvernul apreciază ca aceste aspecte „se referă la modul de aplicare şi interpretare a legii […], sub acest aspect excepţia fiind inadmisibila”.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât "prevederile legale indicate referitoare la tariful de utilizare care trebuie achitat pentru perioada de parcurs şi stationare nu conţin elemente de natura sa determine un tratament inegal sau discriminatoriu între utilizatorii de vehicule înmatriculate în România şi se aplică, în mod egal, tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare". Totodată, pentru determinarea intelesului principiului egalităţii, Avocatul Poporului invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 283 din 3 iulie 2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002. Ulterior, prevederile legale criticate au fost modificate prin dispoziţiile art. I pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 51/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 28 iulie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 415/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.002 din 1 noiembrie 2004 şi, în prezent, au următorul cuprins:"Art. 4. – (1) Utilizatorii români vor achită distribuitorilor tariful de utilizare, obligatoriu pentru perioade de parcurs şi stationare de câte 12 luni, cu posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale."Textul constituţional invocat în mod expres în susţinerea excepţiei este cel al art. 16 alin. (1). Totuşi, Curtea observa ca, prin referirile pe care le fac autorii excepţiei în motivarea criticii lor cu privire la plata nedatorata, aceştia, în mod indirect, invoca în susţinerea excepţiei şi încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie. Textele constituţionale considerate a fi incalcate au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."– Art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. […]." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine ca, în esenta, autorii acesteia apreciază ca obligaţia impusa tuturor utilizatorilor români de plată a tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pe o perioadă de 12 luni, indiferent de perioada de folosire a acesteia, fără a se tine seama de specificul activităţii economice pe care aceştia o desfăşoară, este de natura a încalcă dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în drepturi şi dreptul la proprietate.Curtea observa ca, potrivit expunerii de motive a Guvernului la Legea nr. 424/2002, Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 a fost emisă pentru aplicarea în România a prevederilor Directivei 1999/62/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 iunie 1999 privind taxarea vehiculelor grele de marfa pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 187 din 20 iulie 1999. În conformitate cu textul art. 6 pct. 2 lit. a) din Directiva menţionată, statele membre ale Uniunii Europene pot aplica reduceri sau exceptari la plata tarifului de utilizare a drumurilor vehiculelor folosite în scopul apărării civile sau naţionale, a celor folosite de pompieri şi alte servicii de urgenta, a celor ale poliţiei sau a vehiculelor folosite pentru întreţinerea drumurilor, prevedere ce se reflecta în textul art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002. De asemenea, Curtea observa ca, potrivit dispoziţiilor art. 6 pct. 2 lit. b) din aceeaşi directiva, reduceri sau exceptari la plata tarifului de utilizare a drumurilor vehiculelor se pot acorda şi „vehiculelor care circulă numai în mod ocazional pe drumurile publice ale statului membru în care sunt înmatriculate şi sunt utilizate de persoanele fizice sau juridice a căror activitate principala nu este transportul bunurilor, cu condiţia ca transporturile efectuate de aceste vehicule sa nu cauzeze distorsiuni ale concurentei, sub rezerva acordului Comisiei”. În consecinţa, Curtea constata ca legiuitorul a înţeles sa nu acorde aceasta facilitate vehiculelor în cauza în considerarea faptului ca are dreptul exclusiv sa aprecieze asupra reducerilor sau excepţiilor de la plata tarifului de utilizare a drumurilor publice, atât în cadrul libertăţii de legiferare, cat şi în raport cu prevederile directivei menţionate, cu condiţia existenţei acordului Comisiei.Curtea retine ca, potrivit jurisprudenţei sale, în acord cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii presupune aplicarea în mod imperativ a aceluiaşi regim juridic unor situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, fiind vorba de situaţii similare. În consecinţa, Curtea constata ca neaplicarea unor scutiri sau reduceri de la plata tarifului de utilizare a drumurilor publice, având în vedere faptul ca scopul art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 a fost acela de a impune un tarif uniform tuturor utilizatorilor români, nu este de natura a încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.De asemenea, Curtea retine ca aplicarea unui tratament diferenţiat utilizatorilor străini în raport cu utilizatorii români, în ceea ce priveşte achitarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, este justificată în mod obiectiv şi raţional prin faptul ca pentru vehiculele înmatriculate în străinătate exista posibilitatea obiectivă a verificării duratei de utilizare a drumurilor publice, în raport cu data intrării şi iesirii din ţara, în timp ce pentru vehiculele înmatriculate în ţara nu se poate exercita practic un control asupra duratei reale a utilizării reţelei de drumuri publice. În consecinţa, Curtea constata ca nici din acest punct de vedere nu se pune problema încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Totodată Curtea retine ca prevederile criticate nu operează nicidecum un transfer de proprietate, astfel încât nici dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate nu sunt incalcate.În ceea ce priveşte critica autorilor excepţiei în sensul existenţei unor necorelari legislative între anumite dispoziţii ale Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002, Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizează un control de constituţionalitate a legilor şi altor acte normative, problemele privind coordonarea legislativă revenind autorităţii legiuitoare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind introducerea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Ion Manole şi Constantin Paunescu în Dosarul nr. 2.011/CAF/2005 al Tribunalului Arges – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește