DECIZIE nr. 407 din 10 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Mihaela Gabriela Zuleanu în Dosarul nr. 10.163/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.774D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, excepţie ridicată de Vasile Luha, Gheorghe Fiţ, Augustin Lazăr, Maria Nicula, Cornel Herlea, Nicolae Paştiu, Ilie Nariţa, Ioan Berghezan, Carmen Maria Capră, Valentin Trif, Eugen Fulop, Ilie Olivian Oană, Neta Felicia Cărpinean, Daniela Filip, Marius Ungureanu, Niculae Păcurar, Mihaela Chicea (Istrate), Marian Ioan Banea, Monica Berghian, Stelian Ioan Cioca, Nicolae Cean, Mugurel Pamfil, Adela Corodeanu, Cristian Florea, Ioan Daniel Suciu, Alina Oană (Rasovan), Maria Cetean, Angelica Elena Moldovan, Cosmina Gligor Lungan, Costel Daniel Chirilă, Mihaela Beschiu (Dreghici), Dan Ştefan Cioancă, Liana Boer, Octavian Hârceagă, Cosmin Stroe, Iustin Bic, Sorin Samfir, Paul Ernest Szucs, Răzvan Filip, Ioan Popa, Liliana Simu, Victor Liloiu şi Ionela Florea în Dosarul nr. 2.870/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.714D/2007 şi nr. 1.774D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.774D/2007 la Dosarul nr. 1.714D/2007, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 10.163/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Gabriela Zuleanu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 909 din 28 martie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 10.163/2/2006.Prin Încheierea din 31 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.870/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Vasile Luha, Gheorghe Fiţ, Augustin Lazăr, Maria Nicula, Cornel Herlea, Nicolae Paştiu, Ilie Nariţa, Ioan Berghezan, Carmen Maria Capră, Valentin Trif, Eugen Fulop, Ilie Olivian Oană, Neta Felicia Cărpinean, Daniela Filip, Marius Ungureanu, Niculae Păcurar, Mihaela Chicea (Istrate), Marian Ioan Banea, Monica Berghian, Stelian Ioan Cioca, Nicolae Cean, Mugurel Pamfil, Adela Corodeanu, Cristian Florea, Ioan Daniel Suciu, Alina Oană (Rasovan), Maria Cetean, Angelica Elena Moldovan, Cosmina Gligor Lungan, Costel Daniel Chirilă, Mihaela Beschiu (Dreghici), Dan Ştefan Cioancă, Liana Boer, Octavian Hârceagă, Cosmin Stroe, Iustin Bic, Sorin Samfir, Paul Ernest Szucs, Răzvan Filip, Ioan Popa, Liliana Simu, Victor Liloiu şi Ionela Florea în cadrul unei acţiuni având ca obiect drepturi salariale.În motivarea excepţiei autorii acesteia susţin, în esenţă, că partea finală a art. 36 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, care prevede că hotărârea primei instanţe este irevocabilă, este neconstituţională, aceasta constituind o discriminare a persoanelor la care se referă acest text de lege faţă de toţi ceilalţi salariaţi în litigiile de muncă ce au ca obiect drepturi salariale. De asemenea, consideră că pentru a avea un acces efectiv şi eficace la justiţie şi pentru a beneficia de un proces echitabil, cu posibilitatea înlăturării eventualelor erori de judecată, este necesar ca hotărârea pronunţată să poată fi supusă căii de atac a recursului.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul poate ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la dreptul comun. Aceste reguli nu îngrădesc accesul liber la justiţie de vreme ce este prevăzut expres dreptul de a face plângere la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la Curtea de Apel Bucureşti.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că textul de lege criticat este constituţional.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, ţinând seamă de faptul că regulile de procedură instituite prin lege pot fi diferite în funcţie de categoriile de persoane cărora li se adresează ori de intenţia de reglementare (pentru asigurarea celerităţii, stabilitatea raporturilor sociale, interese de ordin social etc.). De asemenea, arată că accesul la justiţie nu presupune accesul la toate structurile judecătoreşti şi exercitarea tuturor căilor de atac reglementate de legislaţia în vigoare, ci presupune asigurarea posibilităţii efective a persoanei de a se adresa în faţa instanţei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora: „Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunţate sunt irevocabile.”Autorii excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) care se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 129 care reglementează folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte de lege şi aceleaşi critici ca şi cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 709 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 26 octombrie 2007, Curtea a statuat că „textul de lege criticat nu creează o discriminare a persoanelor cărora li se adresează această normă în raport cu alte categorii de cetăţeni care se pot adresa instanţei de contencios administrativ în a cărei circumscripţie îşi au domiciliu. Astfel, judecătorii, procurorii şi celelalte categorii de personal din sistemul justiţiei se află într-o situaţie obiectiv diferită, motiv pentru care legiuitorul a reglementat salarizarea şi alte drepturi ale lor printr-un act normativ special, prin care a prevăzut reguli speciale de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, precum şi cu privire la exercitarea căilor de atac.Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul, prin urmare, este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite, să stabilească reguli diferite, derogatorii de la normele dreptului comun".În ceea ce priveşte conformitatea cu accesul liber la justiţie, cu acelaşi prilej Curtea a arătat că dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 „nu îngrădesc în niciun fel accesul liber la justiţie, fiind expres prevăzut dreptul de a face plângere la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti. În faţa acestor instanţe părţile interesate se pot folosi de toate mijloacele şi garanţiile procedurale care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil.Nicio dispoziţie constituţională nu prevede că accesul liber la justiţie înseamnă accesul nelimitat la toate structurile judecătoreşti şi nici faptul că toate procesele trebuie să parcurgă toate gradele de jurisdicţie. Exercitarea căilor de atac, conform art. 129 din Constituţie, se face în condiţiile legii".De asemenea, Curtea a reţinut că dispoziţiile internaţionale invocate de autorii excepţiei nu stabilesc în materie civilă obligaţia existenţei a două grade de jurisdicţie, legiuitorul naţional având libertatea de reglementare în acest domeniu.Curtea apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în materie, astfel că soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin. (2) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, excepţie ridicată de Mihaela Gabriela Zuleanu în Dosarul nr. 10.163/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Vasile Luha, Gheorghe Fiţ, Augustin Lazăr, Maria Nicula, Cornel Herlea, Nicolae Paştiu, Ilie Nariţa, Ioan Berghezan, Carmen Maria Capră, Valentin Trif, Eugen Fulop, Ilie Olivian Oană, Neta Felicia Cărpinean, Daniela Filip, Marius Ungureanu, Niculae Păcurar, Mihaela Chicea (Istrate), Marian Ioan Banea, Monica Berghian, Stelian Ioan Cioca, Nicolae Cean, Mugurel Pamfil, Adela Corodeanu, Cristian Florea, Ioan Daniel Suciu, Alina Oană (Rasovan), Maria Cetean, Angelica Elena Moldovan, Cosmina Gligor Lungan, Costel Daniel Chirilă, Mihaela Beschiu (Dreghici), Dan Ştefan Cioancă, Liana Boer, Octavian Hârceagă, Cosmin Stroe, Iustin Bic, Sorin Samfir, Paul Ernest Szucs, Răzvan Filip, Ioan Popa, Liliana Simu, Victor Liloiu şi Ionela Florea în Dosarul nr. 2.870/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește