DECIZIE nr. 406 din 16 mai 2006

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 20/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 13 iunie 2006
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 321 18/04/2006
ActulREFERIRE LADECIZIE 92 07/02/2006
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOG (R) 102 31/08/2000 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 3
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 520 20/06/2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokAr GAbor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Wang Genfa în Dosarul nr. 15.545/302/2005 (14.883/2005) al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 188D/2006.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, însoţit de interpretul desemnat în cauză spre a asigura traducerea, domnul Ioan Budura. Lipseşte partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii faptul că partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis prin Serviciul de registratură al Curţii Constituţionale note scrise, depuse la dosarul cauzei, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 225D/2006, 258D/2006, 260D/2006 şi 391D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Huang Xiong Wei, Liu Miaoyan, Ji Zong Zheng şi Lei Dadeng în dosarele nr. 6.824/R.F./2005 (43.103/3/R.F./2005), 8.880/R.F./2005 (45.768/3/2005) şi 8.037/R.F./2005 (44.953/3/2005) ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, respectiv în Dosarul nr. 17.436/302/2005 (16.748/2005) al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal răspund Liu Miaoyan, Ji Zong Zheng şi Lei Dadeng, însoţiţi de acelaşi interpret de limbă chineză, domnul Ioan Budura. Lipsesc unul dintre autorii excepţiei, Huang Xiong Wei, precum şi partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă faptul că şi în aceste dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis Curţii Constituţionale note scrise cu un conţinut identic, prin care solicită respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.Curtea, având în vedere identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 391D/2006, 260D/2006, 258D/2006 şi 225D/2006 la Dosarul nr. 188D/2006, care a fost primul înregistrat.Având cuvântul pe fond, autorii excepţiei solicită, prin intermediul translatorului de limbă chineză, admiterea excepţiei, fiecare prezentând în acest sens aspecte referitoare la situaţia personală şi la riscul pe care returnarea în ţara de origine, China, l-ar reprezenta asupra vieţii lor şi a familiilor lor.Reprezentantul Ministerului Public arată, pe de o parte, că susţinerile autorilor prezenţi ai excepţiei relevă aspecte de fapt care pot fi apreciate doar de instanţa de judecată, iar, pe de altă parte, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, de exemplu, prin Decizia nr. 92/2006, excepţii fundamentate pe aceleaşi temeiuri constituţionale şi convenţionale ca şi cea din prezenta decizie. Se solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să impună reconsiderarea jurisprudenţei constante în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin încheierile din 6 februarie, 12 ianuarie, 9 februarie şi 3 martie 2006, pronunţate în dosarele nr. 15.545/302/2005 (14.883/2005), 6.824/R.F./2005 (43.103/3/R.F./2005), 8.880/R.F./2005 (45.768/3/2005), 8.037/R.F./2005 (44.953/3/2005) şi 17.436/302/2005 (16.748/2005), Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate ale dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţiile au fost ridicate de Wang Genfa, Huang Xiong Wei, Liu Miaoyan, Ji Zong Zheng şi Lei Dadeng în cauze având ca obiect plângeri împotriva refuzului acordării statutului de refugiat, respectiv recursuri împotriva unor hotărâri prin care au fost respinse plângeri cu acelaşi obiect.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut similar se arată că dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) şi ale art. 22 alin. (2) din Constituţie , interpretate în raport de dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dar şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.Se susţine în acest sens că textul legal criticat nu îndeplineşte criteriul de claritate şi precizie al legii, statuat atât în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, dispoziţiile legale indicate permit, pe de o parte, limitarea cazurilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuţie, pentru unul sau mai multe dintre cele 5 motive de persecuţie (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politică şi apartenenţa la un anumit grup social), în condiţiile în care prevederile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii, au un caracter absolut şi necondiţionat. Pe de altă parte, dispoziţiile legale criticate permit interpretări "eronate" şi în ceea ce priveşte "natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante", în raport cu definiţia tratamentelor inumane şi a celor degradante oferite de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie (Cauza B. contra Franţei, 1992).Se mai precizează că instanţa europeană se abţine, ca regulă, a face aprecieri asupra legii naţionale, însă în ceea ce priveşte calitatea ei exercită "un control de convenţionalitate", iar constatarea nerespectării acestui criteriu din prisma încălcării caracterului absolut al protecţiei instituite de art. 3 din Convenţie "o determină să declare ca neconvenţională o lege represivă".Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate sunt suficient de clare în stabilirea criteriilor pentru acordarea protecţiei umanitare condiţionate, fiind în deplină concordanţă cu prevederile în materie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul său de vedere transmis în dosarele nr. 225D, 258D, 260D şi 391D/2006, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În esenţă, arată că, prin decizii anterioare având acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, stabilind conformitatea acestora faţă de normele constituţionale şi convenţionale pretins a fi încălcate şi în cauza de faţă. De asemenea, susţine că textul legal criticat, raportat la dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin reglementarea condiţiilor în care se poate acorda protecţia umanitară condiţionată, reprezintă tocmai asumarea de către stat a obligaţiei pozitive de a oferi o formă de protecţie persoanei care, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, ar fi expusă pericolului ca în situaţia în care ar fi returnată în ţara de origine să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante. Dispoziţiile legale indicate condiţionează acordarea acestei forme de protecţie internaţională de dovedirea de către solicitant a potenţialului risc de a fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante, făra a conţine nicio referire la motivele care ar putea genera acest risc, urmând ca instanţa de judecată să aprecieze circumstanţele proprii fiecărei cauze şi să aplice legea.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România sunt constituţionale. Dispoziţiile de lege criticate, reglementând condiţiile în care se poate acorda protecţie umanitară condiţionată, sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 22 alin. (2), prin care se defineşte dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, precum şi cu instrumentele juridice internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, care au următorul cuprins: „Protecţia umanitară condiţionată se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale constând în: (…)2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."În motivarea excepţiei ridicate autorii invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2), referitoare la prioritatea, în caz de neconcordanţă faţă de legile interne nefavorabile, a prevederilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, din pactele şi din celelalte tratate la care România este parte, precum şi ale art. 22 alin. (2), prin care tortura, pedepsele sau tratamentele inumane ori degradante sunt interzise.De asemenea, aceştia invocă şi dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare de asemenea la interzicerea torturii.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că s-a mai pronunţat în repetate rânduri cu privire la dispoziţiile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, statuând, de exemplu, prin Decizia nr. 321 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, că acestea nu contravin prevederilor art. 22 din Constituţie şi nici celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii.Soluţia pronunţată prin decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii.Având în vedere cele arătate, nu se poate reţine nici contrarietatea dintre textul legal criticat şi normele constituţionale ale art. 20 alin. (2), invocate în plus în prezenta cauză.În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la situaţia de fapt, Curtea observă că aspectele relevate ţin de corecta interpretare şi aplicare a normelor juridice de către organele competente, aceste operaţiuni fiind supuse în cele din urmă controlului judecătoresc al instanţelor de drept comun.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Wang Genfa şi Lei Dadeng în dosarele nr. 15.545/302/2005 (14.883/2005) şi 17.436/302/2005 (16.748/2005) ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, precum şi de Huang Xiong Wei, Liu Miaoyan şi Ji Zong Zheng în dosarele nr. 6.824/R.F./2005 (43.103/3/R.F./2005), 8.880/R.F./2005 (45.768/3/2005) şi 8.037/R.F./2005 (44.953/3/2005) ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x