Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 381 din 20 mai 2008
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tehnic B” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.610/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 11.610/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Tehnic B” – S.R.L. din Timişoara într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii comerciale.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare art. 21 din Constituţie. În acest sens, arată că obligaţia de a depune în original sau în copii legalizate actele necesare pentru a dovedi temeinicia reclamaţiei împiedică accesul liber la justiţie, întrucât poate apărea problema unei nesoluţionări a reclamaţiei administrative în timp util sau chiar o nesoluţionare, situaţie în care actele s-ar putea pierde şi astfel acestea nu ar mai putea fi utilizate într-o eventuală acţiune în justiţie. De asemenea, arată că există anumite tipuri de acte care nu se supun procedurii legalizării de către notar, iar în cazul celor care pot fi legalizate, reclamanţii trebuie să suporte costurile legalizării, fapt ce apare ca nejustificat atât timp cât au calitatea de persoane prejudiciate. De asemenea, arată că obligativitatea formulării reclamaţiilor administrative este contrară dispoziţiilor constituţionale care prevăd că jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite. În sfârşit, mai susţine că termenul de 3 luni pentru depunerea reclamaţiei administrative este prea scurt.Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care arată că stabilirea unor condiţii pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că prin realizarea procedurii speciale a reclamaţiei administrative, prealabilă acţiunilor în justiţie, se asigură soluţionarea cu celeritate – şi fără niciun fel de taxă – între părţile interesate, a numeroase probleme ce se pot ivi în cursul transporturilor, degrevându-se, totodată, instanţele judecătoreşti de multe alte litigii care s-ar adăuga celor existente. Aceste prevederi nu încalcă accesul liber la justiţie întrucât stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a acestui drept fundamental, aşa cum s-a arătat în mod constant atât în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, cât şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, art. 3, art. 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 64 alin. (3) şi (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 11 octombrie 2006, dispoziţii potrivit cărora: „(3) Reclamaţiile administrative rezultate din contractul de transport al mărfurilor sunt obligatorii şi trebuie adresate operatorului de transport feroviar, în scris, în termen de 3 luni de la data încheierii contractului de transport, conform art. 37 alin. (2). Reclamaţia se depune separat pentru fiecare expediţie. […](6) Reclamantul este obligat să depună, odată cu reclamaţia şi exemplarul corespunzător al scrisorii de trăsură, şi celelalte acte doveditoare, necesare pentru a justifica temeinicia reclamaţiei, inclusiv cele de constatare a pagubei, în original sau în copii legalizate. Proba valorii, de regulă, se face cu factura de cumpărare." … Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, Curtea constată că autorul excepţiei critică prevederile acestui text de lege din prisma a două aspecte. Un prim aspect priveşte caracterul obligatoriu al reclamaţiilor administrative, în timp ce al doilea aspect are în vedere termenul de trei luni în care trebuie formulată reclamaţia administrativă, termen care, în opinia autorului excepţiei, este prea scurt.Cu privire la primul aspect, Curtea reţine că reclamaţia administrativă reglementată de textul de lege criticat nu constituie o jurisdicţie specială administrativă în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţie. Astfel, aşa cum Curtea a statuat şi prin Decizia nr. 307 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 666 din 26 iulie 2005, „jurisdicţiile speciale administrative reprezintă o activitate jurisdicţională realizată de un organ de jurisdicţie ce funcţionează în cadrul unei instituţii a administraţiei publice sau al unor autorităţi administrative autonome, care se desfăşoară conform procedurii imperative prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instanţelor de judecată, desfăşurată însă paralel şi separat de aceasta”, elemente ce nu caracterizează procedura reclamaţiei administrative criticate de autorul excepţiei. De altfel, tot prin decizia amintită, Curtea a arătat că „nicio dispoziţie constituţională nu interzice ca, prin lege, să se instituie o procedură administrativă prealabilă.”În ceea ce priveşte al doilea aspect, Curtea reţine, în acord cu cele statuate şi prin Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anume drept având consecinţă fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cărora statul este ţinut să le acorde ocrotire, în egală măsură.Observând termenele scurte pe care art. 50 din Regulament le prevede pentru executarea contractului de transport, Curtea apreciază că durata termenului de formulare a reclamaţiei administrative este suficientă pentru ca cei interesaţi să îşi poată realiza în mod efectiv drepturile lor.În continuare, analizând art. 64 alin. (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, Curtea constată că autorul excepţiei critică acele prevederi prin care se instituie obligativitatea de a depune în original sau în copii legalizate actele necesare pentru a justifica temeinicia reclamaţiei.Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine, în mod asemănător considerentelor mai sus arătate, că exercitarea unor drepturi poate fi supusă anumitor condiţionări justificate în mod obiectiv şi care pot avea drept scop însăşi valorificarea mai bună a drepturilor invocate, aşa cum este în cazul de faţă. Astfel, raţiunea obligaţiei de a depune documentele în original sau în copie este tocmai aceea de a atesta, fără nici un dubiu, temeinicia drepturilor invocate pe calea reclamaţiei administrative, asigurându-se în acest fel şi celeritatea în soluţionarea acestei reclamaţii.De altfel, susţinerea autorului excepţiei cum că prin respectarea acestei obligaţii se pierd documentele care sunt necesare şi în susţinerea unei acţiuni în justiţie soluţionarea acestei proceduri apare ca nefondată, de vreme ce art. 68 alin. (4) teza a treia din Regulament prevede că dovada restituirii documentelor este în sarcina părţii care invocă acest lucru.În sfârşit, Curtea observă că nimic nu îl împiedică pe cel interesat să solicite de la partea adversă restituirea sumelor plătite pentru legalizarea documentelor odata cu soluţionarea cererilor de valorificare a drepturilor sale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) şi (6) din Regulamentul privind transportul pe căile ferate din România, aprobat prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tehnic B” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.610/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––-