DECIZIE nr. 405 din 28 octombrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorDana Titian – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apa Nova Bucureşti” – S.A. în Dosarul nr. 1.615/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 – municipiul Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 octombrie 2003 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării la data de 28 octombrie 2003.C U R T E A,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.615/2003, Judecătoria Sectorului 1 – municipiul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, cu modificările şi completările ulterioare. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Apa Nova Bucureşti” – S.A. într-o cauză civilă având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi de sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei se susţine că prevederile de lege criticate, care permit aplicarea măsurii confiscării sumelor încasate necuvenit ca urmare a corectării preţurilor şi tarifelor stabilite şi practicate greşit de către producători, prestatori şi importatori, chiar în situaţia în care sumele confiscate nu aparţin contravenientului, ci unor terţe persoane a căror identitate este cunoscută sau ar putea fi cunoscută, încalcă prevederile art. 41 din Constituţie, privind protecţia proprietăţii private. Astfel, în opinia autorului excepţiei, încălcarea constă în aceea că aplicarea coroborată a dispoziţiilor alin. (3) şi (5) ale art. 8 din ordonanţa de urgenţă criticată are drept consecinţă exproprierea proprietarilor bunurilor confiscate în favoarea statului, în alte condiţii decât cele prevăzute de Constituţie.Judecătoria Sectorului 1 – municipiul Bucureşti apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată. În acest sens, se arată că dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 „constituie pe plan legislativ tocmai legea specială la care face trimitere art. 41 alin. (8) din Constituţie” şi „nu face decât să prevadă condiţiile în care urmează să opereze confiscarea, relevând astfel o deplină concordanţă cu textele constituţionale pretins încălcate”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că producătorii, prestatorii şi importatorii au obligaţia de a-şi desfăşura activitatea în condiţiile stabilite de lege, ceea ce "constituie un mijloc prin care statul asigură libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale obiective, prevăzute în art. 134 alin. (2) din Constituţie", iar "confiscarea sumelor încasate necuvenit şi vărsarea lor la bugetul de stat reprezintă o măsură de refacere a prejudiciului suferit de consumatori şi a patrimoniului acestora". Mai arată că legiuitorul "are dreptul de a stabili norme de conduită ce implică şi instituire de sancţiuni, în speţă sancţiuni contravenţionale constând inclusiv din confiscarea sumelor încasate necuvenit, atunci când au fost practicate preţuri cu încălcarea regimului legal".Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esenţă, arată că dispoziţiile de lege criticate nu fac decât să reglementeze condiţiile în care urmează să opereze confiscarea, iar această măsură "are natura juridică a unei sancţiuni contravenţionale complementare, neputând echivala prin efecte cu o expropriere". Mai arată că de altfel asupra constituţionalităţii prevederilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut: „Preţurile şi tarifele stabilite şi practicate greşit se corectează, iar sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârşirii contravenţiei prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se confiscă.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege contravin dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, potrivit cărora:Art. 41. "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. … (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. … (6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (7) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. … (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că prevederile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 au mai făcut obiectul controlului de neconstituţionalitate, tot prin raportare la art. 41 din Constituţie şi, în esenţă, pentru aceleaşi considerente ca şi în prezenta cauză, adică măsura confiscării prevăzută de textul de lege criticat reprezintă o expropriere a proprietarului bunului. Prin Decizia nr. 43 din 12 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 16 aprilie 2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate, statuând că „Art. 8 din ordonanţa de urgenţă nu face decât să prevadă condiţiile în care urmează să opereze confiscarea, relevând astfel o deplină concordanţă cu textele constituţionale pretins încălcate”.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, soluţia şi argumentele care au justificat această decizie îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Apa Nova Bucureşti” – S.A. în Dosarul nr. 1.615/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 – municipiul Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Gabriela DragomirescuOPINIE SEPARATĂConsiderăm că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preţurilor şi tarifelor reglementate, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurenţei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 205/2002, cu modificările şi completările ulterioare, este întemeiată şi trebuia să fie admisă ca atare. Dispoziţiile legale criticate prevăd că Preţurile şi tarifele stabilite şi practicate greşit se corectează, iar sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârşirii contravenţiei prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) [a) practicarea de către producători, prestatori şi importatori a unor preţuri sau tarife fără avizul Oficiului Concurenţei sau a unor preţuri şi tarife mai mari decât cele avizate; şi b) prezentarea de către producători, prestatori şi importatori de date eronate la fundamentarea cererii de stabilire sau de ajustare a preţurilor şi tarifelor (n.n.)] se confiscă. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a arătat că aceste dispoziţii legale, care permit luarea măsurii confiscării chiar în situaţia în care bunurile confiscate (sumele încasate necuvenit) nu aparţin contravenientului, ci unor terţe persoane a căror identitate este cunoscută sau ar putea fi cunoscută, contravin prevederilor constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată. În situaţia menţionată singura măsură justă este restituirea acestor sume către cei în drept, potrivit prevederilor art. 44 din Constituţia României recent revizuită. În loc de aceasta, potrivit alin. (5) al aceluiaşi art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001, persoanele împuternicite în acest scop de Oficiul Concurenţei, care constată şi sancţionează contravenţiile, vor dispune vărsarea la bugetul de stat a sumelor confiscate. Cum aceste sume nu aparţin contravenientului, ci persoanelor de la care au fost încasate în mod ilicit, prin săvârşirea unei contravenţii, confiscarea lor echivalează cu o expropriere în favoarea statului, în alte condiţii decât cele prevăzute de Constituţie.Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, la care se referă prevederea constituţională din art. 44 alin. (9), este, prin natura sa juridică, o măsură de siguranţă destinată să înlăture o stare de pericol pentru săvârşirea unor noi infracţiuni sau contravenţii, după caz, stare ce rezultă din lăsarea în patrimoniul infractorului sau contravenientului a bunurilor folosite ori destinate a fi folosite la săvârşirea unei infracţiuni sau contravenţii, ori rezultate din săvârşirea acestora. Dar confiscarea nu-şi poate realiza această finalitate prin încălcarea dreptului de proprietate al altei persoane fizice sau juridice. De aceea, prin dispoziţiile art. 118 din Codul penal referitoare la confiscarea specială (urmare a săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, reguli aplicabile şi confiscării luate în urma săvârşirii unei contravenţii), s-a prevăzut la lit. b) că lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea unei infracţiuni sunt supuse confiscării numai dacă sunt ale infractorului, iar la lit. d) s-a prevăzut că lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii sunt supuse confiscării numai dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi numai în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.Aceste principii sunt întru totul aplicabile şi confiscării ce are ca temei săvârşirea unei contravenţii, deoarece esenţa şi funcţiile preventive ale confiscării, ca şi condiţiile în care acestea se realizează sunt aceleaşi în cele două situaţii. În consecinţă, sumele de bani încasate necuvenit, ca urmare a săvârşirii contravenţiilor prevăzute în art. 8 alin. (1) lit. a) şi b), nu pot fi confiscate decât dacă nu sunt restituite persoanelor de la care au fost încasate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acestora, iar dispoziţiile din art. 8 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2001 sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie.Judecător,prof. univ. dr. Costică Bulai*OPINIE SEPARATĂContrar opiniei majorităţii membrilor Curţii, exprimată în cuprinsul Deciziei nr. 405/2003, considerăm că textul legal dedus controlului este neconstituţional, întrucât contravine prevederilor art. 41 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie [art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţia republicată după revizuire].Măsura confiscării sumelor încasate necuvenit, în temeiul unor preţuri şi tarife stabilite şi practicate greşit – manopera constitutivă de contravenţie – nu reprezintă o sancţiune sui-generis care îşi găseşte aplicare exclusiv în acest domeniu, ci este o varietate a confiscării speciale, reglementată de art. 118 din Codul penal, cu titlu de măsură de siguranţă. Or, potrivit prevederilor textului menţionat, "sunt supuse confiscării speciale: lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia".Aşadar, în viziunea legiuitorului penal, măsura de siguranţă a confiscării speciale are un caracter subsidiar, urmând a fi aplicată numai dacă lucrurile – produs al infracţiunii -, nefiind restituite sau acordate cu titlu de despăgubire persoanei vătămate, rămân în patrimoniul autorului, care, astfel, realizează o îmbogăţire fără justă cauză, rezultat al faptei sale ilicite.Pentru raţiuni care ne scapă, transpunerea acestei instituţii din domeniul penal în cel contravenţional s-a făcut fără preluarea acestei condiţii de aplicare, ceea ce impune concluzia că, în materie contravenţională, confiscarea se dispune ori de câte ori se constată săvârşirea contravenţiei prevăzute în ipoteza textului.La prima vedere, o asemenea omisiune poate fi considerată ca o derogare de la reglementarea de drept comun în materie, pe care legiuitorul este îndreptăţit să o practice ori de câte ori specificul domeniului supus reglementării o face necesară.O analiză mai aprofundată impune însă o altă concluzie.Astfel, de plano, este dificil de înţeles de ce contravenientul să aibă o situaţie mai grea decât infractorul, întrucât, aşa cum va rezultă din cele ce vom arăta în continuare, aceasta este consecinţa paradoxală pe care o antrenează omisiunea menţionată.Independent de o atare obiecţie şi esenţial din punctul de vedere care aici interesează, acela al controlului de constituţionalitate, omisiunea în cauză face ca dispoziţia legală criticată să contravină textelor de referinţă din Constituţie.Într-adevăr, în măsura în care sumele percepute în plus, în temeiul unor preţuri şi tarife practicate greşit, sunt confiscate, plătitorii acestora, aşadar persoanele prejudiciate, nu vor mai avea posibilitatea să pretindă restituirea, o asemenea restituire, în ceea ce-i priveşte avându-şi temeiul în îmbogăţirea fără justă cauză a contravenientului care însă, urmare confiscării, nu mai există, pretenţia lor rămânând, astfel, fără obiect. Drept urmare, prejudiciul, prin voinţa legiuitorului, se va localiza definitiv în patrimoniul acestora, dreptul lor de proprietate fiind, astfel, încălcat. Mai mult decât atât, în condiţiile în care emolumentul îmbogăţirii fără justă cauză a intrat prin efectul confiscării în patrimoniul statului, punându-i astfel în imposibilitate de a obţine repararea prejudiciului suferit, în ceea ce-i priveşte, aceasta se converteşte într-o varitabilă expropriere realizată cu încălcarea exigenţelor prevăzute expres şi limitativ de Constituţie.Fără îndoială, tocmai în considerarea acestei raţiuni, art. 118 din Codul penal a consacrat caracterul subsidiar al confiscării speciale, recunoscând astfel implicit, dar indubitabil, imposibilitatea legală a obligării autorului infracţiunii la o prestaţie dublă faţă de ceea ce a dobândit prin infracţiune (o dată prin confiscare şi a doua oară prin restituire sau prin despăgubirea persoanei vătămate).Dar, chiar dacă, făcând abstracţie de argumentele înfăţişate, care demonstrează că intervenţia confiscării creează un fine de neprimire a acţiunii de în rem verso a celui păgubit, am admite – aşa cum s-a susţinut – posibilitatea acestuia din urmă de a promova o asemenea acţiune, cu toate că, prin efectul confiscării, emolumentul îmbogăţirii fără justă cauză a ieşit din patrimoniul autorului contravenţiei, care, astfel, este ţinut la o prestaţie dublă faţă de produsul contravenţiei de care a beneficiat, şi într-o atare ipoteză, prevederile constituţionale de referinţă ar fi încălcate. De această dată însă încălcat ar fi dreptul de proprietate al contravenientului, al cărui patrimoniu ar fi diminuat în maniera arătată.Cele arătate converg în a demonstra – contrar opiniei majorităţii membrilor Curţii – că textul legal dedus controlului este neconstituţional, concluzie care ne-a impus prezenta opinie separată.Judecători,Şerban Viorel StănoiuKozsokar Gabor–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește