DECIZIE nr. 405 din 21 octombrie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Până Gheorghe şi Până Elisabeta împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 7 din 20 ianuarie 1997*).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 14 octombrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 21 octombrie 1997. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 5 decembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Până Gheorghe şi Până Elisabeta.Prin Decizia nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentată pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 7 din 20 ianuarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Până Gheorghe şi Până Elisabeta, cu motivarea ca limita interpretării date de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, în sensul că dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, este nelegală. Se apreciază ca neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă trebuie extinsă şi la hotărârile judecătoreşti pronunţate după 26 iulie 1993, „până la acea data recursul în anulare promovat împotriva unor astfel de hotărâri fiind inadmisibil”.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Senatul, prin Comisia juridică de numiri, disciplina, imunităţi şi validari, apreciază ca excepţia este neîntemeiată.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece cu privire la constituţionalitatea acestor dispoziţii legale Curtea Constituţională s-a pronunţat prin decizii definitive, care, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, sunt obligatorii erga omnes şi au putere numai pentru viitor.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Recursul declarat de Până Gheorghe şi Până Elisabeta nu este întemeiat şi urmează a fi respins. În motivarea recurentilor s-a susţinut ca interpretarea data de către Curtea Constituţională dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, este nelegală, deoarece neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale trebuie extinsă şi la hotărârile judecătoreşti pronunţate după 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993, "până la acea data recursul în anulare promovat împotriva unor astfel de hotărâri fiind inadmisibil".Recursul în anulare a fost reintrodus în Codul de procedură civilă prin Legea nr. 59/1993, fiind reglementat de art. 330 – 330^4 sub titlul "Căile extraordinare de atac".Hotărârile judecătoreşti definitive, pronunţate anterior datei de 26 iulie 1993, când a intrat în vigoare Legea nr. 59/1993, au putut fi atacate de procurorul general pe calea recursului extraordinar, care putea fi soluţionat şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 59/1993, în condiţiile stabilite de art. V alin. 5 din această lege, iar prin art. V alin. 6, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 65/1993, părţilor li s-a dat posibilitatea sa atace ele cu recursul prevăzut în Legea nr. 59/1993, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia, hotărârile rămase definitive în perioada 30 iunie 1992 – 26 iulie 1993.Tot acesta ansamblu de reglementări, cu caracter tranzitoriu, are semnificatia imposibilităţii aplicării dispoziţiilor procesuale relative la recursul în anulare hotărârilor pronunţate anterior datei la care Legea nr. 59/1993 a intrat în vigoare, adică 26 iulie 1993.În aceste condiţii, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 96/1996, ca dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar fi neconstitutionala doar dacă s-ar aplica hotărârilor pronunţate anterior datei de 26 iulie 1993, pentru ca s-ar încalcă principiul neretroactivitatii legii, prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituţie.Aceasta soluţie nu este contrară principiilor stabilite prin Decizia nr. 9/1994, deoarece şi în cuprinsul considerentelor acesteia s-a reţinut ca dispoziţiile procesuale sunt, în principiu, de imediata aplicare şi deci dreptul relativ la exercitarea căilor de atac este fixat de legea în vigoare, în momentul pronunţării.Prin Decizia recurată se face trimitere la Decizia nr. 96/1996, care are caracter obligatoriu potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi în care s-a reţinut ca textul art. 330^1 din Codul de procedură civilă îşi conserva constituţionalitatea în sensul arătat, evitandu-se astfel orice alte interpretări care ar avea drept rezultat aplicarea lui retroactivă, contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie. Ca urmare, nu poate fi primită susţinerea recurentilor relativă la respingerea recursului în anulare ca inadmisibil, pentru ca inadmisibilitatea nu este o problemă de constituţionalitate, singurul aspect care interesează contenciosul constituţional fiind raportarea prevederilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.Faţa de cele arătate, Decizia Curţii Constituţionale nr. 7 din 20 ianuarie 1997 este temeinica şi legală, neexistand motive care să determine casarea ei.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Până Gheorghe şi Până Elisabeta împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 7 din 20 ianuarie 1997.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 21 octombrie 1997.–––––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 7 din 20 ianuarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 199 din 19 august 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește