DECIZIE nr. 405 din 16 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Diada Com” – S.R.L. din Târgu Mureş şi Andrei Vereş în Dosarul nr. 5.754/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia Secţia civilă, de Emil Frâncu în Dosarul nr. 5.581/2005 al aceleiaşi instanţe, de Eugenia Liţoiu Zamfir şi Maria Zamfir în Dosarul nr. 1.308/C/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă, de Eugenia Conea, Liliana Gabriela Conea şi Mariana Conea în Dosarul nr. 16.775/2005 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, de Dan Claudiu Parau şi Mircea Gabriel Victor Oprescu în Dosarul nr. 1.573/C/2005 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă, de Societatea Comercială „Casa Maghiară” – S.A. în Dosarul nr. 11.363/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă, de Eugen Turcanu în Dosarul nr. 29.078/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, de Societatea Comercială „Euro Music International” – S.R.L. din Covasna în Dosarul nr. 1.027/R/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă şi de Marilena Mihai în Dosarul nr. 4.255/CIV/2005 al Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.La apelul nominal se prezintă personal Emil Frâncu, în calitate de autor al excepţiei şi reprezentant al părţilor Rodica Liliana Moarcaş şi Gheorghe Moarcaş, Dan Claudiu Parau, reprezentat prin avocat Viorica Stanciu, şi Societatea Comercială "Asit Real Estate" – S.R.L. din Bucureşti, reprezentată prin avocat Nicolae Chera.Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent arată că partea Gheorghe Moarcaş a depus la dosar, în data de 12 mai 2006, o cerere prin care solicită acordarea unui termen pentru pregătirea apărării. Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen, apreciind că partea a dispus de suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea, astfel încât o asemenea cerere este lipsită de temei.Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.Având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 111D/2006, nr. 113D/2006, nr. 124D/2006, nr. 126D/2006, nr. 133D/2006, nr. 134D/2006, nr. 135D/2006, nr. 177D/2006 şi nr. 195D/2006, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării acestora.Partea Emil Frâncu, avocaţii prezenţi şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 113D/2006, nr. 124D/2006, nr. 126D/2006, nr. 133D/2006, nr. 134D/2006, nr. 135D/2006, nr. 177D/2006 şi nr. 195D/2006 la Dosarul nr. 111D/2006, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, Emil Frâncu solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, şi depune note scrise la dosar.Avocatul Viorica Stanciu solicită, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat contravine principiului neretroactivităţii legii, deoarece, în speţă, competentă să soluţioneze litigiul era Curtea de Apel Braşov, însă, după modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, competenţa de soluţionare a fost atribuită Tribunalului Braşov.Avocatul Nicolae Chera solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că soluţia legislativă consacrată prin reglementarea criticată a mai fost analizată în numeroase rânduri de instanţa de contencios constituţional, prilejuri cu care a respins ca neîntemeiate excepţiile cu un atare obiect. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 90/2006.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 22 decembrie 2005 şi 23 decembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 5.754/2004 şi nr. 5.581/2005, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Diada Com” – S.R.L. din Târgu Mureş, Andrei Vereş şi Emil Frâncu.Prin Încheierea din 25 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.308/C/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Eugenia Liţoiu Zamfir şi Maria Zamfir.Prin Încheierea din 23 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 16.775/2005, Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Eugenia Conea, Liliana Gabriela Conea şi Mariana Conea.Prin Încheierea din 17 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.573/C/2005, Tribunalul Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Dan Claudiu Parau şi Mircea Gabriel Victor Oprescu.Prin Încheierea din 2 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 11.363/C/2005, Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Casa Maghiară” – S.A.Prin Încheierea din 27 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 29.078/2/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Eugen Turcanu.Prin Încheierea din 15 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.027/R/2005, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Euro Music International” – S.R.L. din Covasna.Prin Încheierea nr. 8 din 1 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.255/CIV/2005, Curtea de Apel Craiova – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, excepţie ridicată de Marilena Mihai.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 24, 53, art. 115 alin. (4), (5) şi (6), art. 124 alin. (2), art. 126 şi 129. În acest sens, arată că pentru procesele aflate în curs de derulare se aplică noile dispoziţii procedurale referitoare la competenţa instanţelor de judecată, ceea ce presupune nu numai tergiversarea judecăţii, ci şi încălcarea principiului neretroactivităţii legii. De asemenea, apreciază că este încălcat principiul egalităţii în faţa legii şi al accesului liber la justiţie, de vreme ce părţile din cauzele care vor fi trimise pe cale administrativă la aceleaşi instanţe de judecată care au pronunţat hotărârea supusă unei căi de atac nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă de judecată superioară, în condiţiile în care imparţialitatea, parte esenţială a unui adevărat act de justiţie, este grav lezată prin soluţionarea căii de atac de aceeaşi instanţă de judecată care a pronunţat hotărârea supusă căii de atac.Totodată, aceştia apreciază că dispoziţiile legale criticate le lezează dreptul la apărare, prin privarea de posibilitatea exercitării unui grad de jurisdicţie, ceea ce, în opinia autorilor excepţiei, contravine şi art. 53 din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns. Referitor la încălcarea art. 115 alin. (4), (5) şi (6) din Constituţie, se arată că Legea nr. 219/2005 a fost adoptată după mai bine de 4 ani de la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, când presupusa situaţie extraordinară existentă la data intrării în vigoare a ordonanţei a încetat să mai existe. În aceeaşi ordine de idei, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 nu conţine motivarea situaţiei extraordinare care să justifice adoptarea ei, fiind, prin urmare, ea însăşi neconstituţională. Pe de altă parte, din cuprinsul Legii nr. 219/2005 nu rezultă dacă aceasta a fost adoptată cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere, conform cerinţelor art. 115 alin. (5) teza finală din Constituţie. În sfârşit, autorii excepţiei susţin că prin art. II din Legea nr. 219/2005 se introduce un factor puternic de discriminare şi de parţialitate în actul de justiţie, prin schimbarea intempestivă a competenţei instanţelor de judecată şi încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu încalcă accesul liber la justiţie, Legea nr. 219/2005 stabilind competenţa de soluţionare a căilor de atac, precum şi procedura aplicabilă în cazul schimbării acesteia. Instanţa apreciază că dispoziţiile de lege criticate excedează dispoziţiilor procedurale, însă nu şi celor constituţionale, iar în ceea ce priveşte celelalte aspecte invocate, respectiv încălcarea unor principii de drept privind eficienţa controlului judiciar şi obiectivitatea instanţei în soluţionarea cauzei, arată că acestea nu reprezintă probleme de constituţionalitate.Curtea de Apel Galaţi – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât aceeaşi instanţă judecă ambele căi de atac, apelul şi recursul, ceea ce determină încălcarea prevederilor constituţionale privind dreptul la un proces echitabil şi a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, creând aparenţa că părţii nu i se dă posibilitatea promovării unui recurs efectiv şi nu i se asigură egalitatea armelor.Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Tribunalul Braşov – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că norma de competenţă cuprinsă în art. II alin. (1) din Legea nr. 219/2005 prevede aplicarea imediată a legii noi, ceea ce nu contravine însă art. 15 din Constituţie care consacră neretroactivitatea legii.Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 sunt constituţionale.Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că prin norma de competenţă cuprinsă în art. II din Legea nr. 219/2005 se consacră aplicarea imediată a legii noi, ceea ce nu contravine însă niciunei prevederi constituţionale.Curtea de Apel Craiova – Secţia civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Acestea reglementează aplicarea de îndată a noilor norme de procedură privitoare la competenţa instanţelor de judecată.Astfel, prin dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 sunt reglementate situaţii tranzitorii, care nu îngrădesc accesul la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, întrucât calea de atac a recursului se soluţionează de un complet diferit de cel care s-a pronunţat în apel, asigurându-se respectarea tuturor drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile legale criticate sunt de imediată aplicare şi produc efecte pentru viitor, aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. De asemenea, apreciază că stabilirea prin textul de lege dedus controlului a unor reguli privind competenţa instanţelor judecătoreşti nu contravine dreptului părţilor de a se adresa instanţelor judecătoreşti şi de a beneficia în cadrul procesului de toate mijloacele de apărare şi de toate garanţiile prevăzute de lege. Mai mult, dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, în deplină conformitate cu art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.În ceea ce priveşte celelalte texte constituţionale invocate de autorii excepţiei, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu au incidenţă în speţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite în cauză de judecătorii-raportori, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Dispoziţiile legale criticate au următorul conţinut:Art. II: "(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. … (3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel. … (4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece." … Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate contravin art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind delegarea legislativă, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecătoreşti şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, şi prin Decizia nr. 266 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 14 aprilie 2006, respingând excepţia ca fiind neîntemeiată.În acest sens, Curtea a reţinut că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", iar "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".De asemenea, Curtea a statuat că, deşi prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate.Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementări, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. În fine, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile, cât şi motivarea acestor decizii îşi păstrează valabilitatea.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Diada Com” – S.R.L. din Târgu Mureş şi Andrei Vereş în Dosarul nr. 5.754/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă, de Emil Frâncu în Dosarul nr. 5.581/2005 al aceleiaşi instanţe, de Eugenia Liţoiu Zamfir şi Maria Zamfir în Dosarul nr. 1.308/C/2005 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă, de Eugenia Conea, Liliana Gabriela Conea şi Mariana Conea în Dosarul nr. 16.775/2005 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, de Dan Claudiu Parau şi Mircea Gabriel Victor Oprescu în Dosarul nr. 1.573/C/2005 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă, de Societatea Comercială „Casa Maghiară” – S.A. în Dosarul nr. 11.363/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă, de Eugen Turcanu în Dosarul nr. 29.078/2/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, de Societatea Comercială „Euro Music International” – S.R.L. din Covasna în Dosarul nr. 1.027/R/2005 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă şi de Marilena Mihai în Dosarul nr. 4.255/CIV/2005 al Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește