DECIZIE nr. 404 din 7 octombrie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Manea în Dosarul nr. 13.064/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 309D/2004 şi nr. 310D/2004, care au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Societatea Comercială "Amonil" – S.A. din Slobozia în dosarele nr. 1.188/2004 şi nr. 1.186/2004 ale Judecătoriei Slobozia.La apelul nominal răspunde avocatul Ion Cazacu pentru partea Societatea Comercială "Petrom Gas" – S.R.L. din Bucureşti, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 309D/2004 şi nr. 310D/2004 la Dosarul nr. 305D/2004, având în vedere conţinutul identic al excepţiilor.Atât părţile prezente, cât şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune conexarea dosarelor nr. 309D/2004 şi nr. 310D/2004 la Dosarul nr. 305D/2004, care este primul înregistrat.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 305D/2004 solicită admiterea excepţiei şi depune, în acest sens, concluzii scrise.Apărătorul părţii Societatea Comercială "Petrom Gas" S.R.L. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei şi depune note scrise la dosar.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 5 martie 2004 şi 18 mai 2004, pronunţate în dosarele nr. 13.064/2003, nr. 1.188/2004 şi nr. 1.186/2004, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Slobozia au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ioana Manea într-o cauză ce are ca obiect contestaţia la executare imobiliară şi de Societatea Comercială "Amonil" – S.A. din Slobozia în două cauze care au ca obiect contestaţia la executare împotriva executării silite (prin poprire), pornite la cererea creditorului urmăritor Societatea Comercială "Petrom Gas" – S.R.L. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi alin. (3) teza întâi din Constituţie, republicată, deoarece condiţionarea admiterii cererii de suspendare a executării silite de depunerea unei cauţiuni (al cărei cuantum este lăsat la libera apreciere a instanţei de judecată) constituie o atingere adusă accesului liber la justiţie. Pe de altă parte, debitorul ale cărui conturi au fost poprite în totalitate de creditori nu mai are practic posibilitatea de a achita cauţiunea obligatorie în cazul în care formulează cerere de suspendare a executării silite. Accesul liber la justiţie, în opinia autorilor excepţiei, trebuie asigurat nu numai în privinţa cererii introductive, ci şi cu privire la oricare din cererile pe care părţile litigante le formulează pe parcursul procesului. Dreptul la un proces echitabil presupune exercitarea tuturor drepturilor procesuale puse la dispoziţie de lege, în cadrul contestaţiei la executare.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi Judecătoria Slobozia apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece accesul liber la justiţie, garantat de Constituţie, nu înseamnă şi faptul că exerciţiul acestui drept nu poate fi supus nici unei condiţionări, având în vedere că "Statul este ţinut să ocrotească în egală măsură drepturile şi interesele legitime ale tuturor titularilor". Scopul condiţionării admiterii cererii de suspendare a executării silite de depunerea unei cauţiuni este acela de protejare a creditorului "împotriva exercitării cu rea-credinţă a dreptului de a cere suspendarea executării silite, asigurându-i-se posibilitatea de a fi despăgubit într-o asemenea situaţie". Condiţia plăţii unei cauţiuni nefiind cerută pentru introducerea contestaţiei la executare, nu se poate primi susţinerea că, prin dispoziţia legală atacată, s-ar restrânge dreptul debitorului de a cere suspendarea executării silite.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea cauţiunii reprezintă o garanţie instituită în favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendării executării silite, având totodată funcţia de prevenire a exercitării abuzive a unor drepturi procesuale şi, prin aceasta, a tergiversării executării obligaţiilor lor, constatate printr-un titlu care se bucură de forţă executorie.Procedura de judecată a contestaţiei la executare se întemeiază pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, care prevăd în mod expres că reglementarea competenţei şi a procedurii de judecată se face prin lege, dând libertate legiuitorului să statueze în aceste domenii.Din perspectiva Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată, nu se poate reţine existenţa unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, întrucât conţinutul acestui drept asigurarea egalităţii armelor, posibilitatea de a combate argumentele părţii adverse, citarea şi audierea martorilor, contradictorialitatea, motivarea hotărârii, publicitatea dezbaterilor şi a pronunţării hotărârii – nu este restrâns prin obligarea debitorului la plata unei cauţiuni pentru suspendarea executării, în condiţiile în care eventuala imposibilitate de a plăti cauţiunea este generată chiar de situaţia economică a debitoarei, iar înfiinţarea popririi asupra conturilor acesteia operează în limita necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci, exclusiv, o condiţie pentru a putea solicita şi obţine suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, având totodată o dublă finalitate: aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, cât priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, dar şi de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. În acelaşi timp, obligarea la plata unei cauţiuni nu aduce atingere dreptului persoanei la judecată în termen rezonabil, întrucât prin aceasta nu se prelungeşte termenul de soluţionare a cauzei. În plus, potrivit art. 403 alin. 3 din Codul de procedură civilă, încheierea de soluţionare a cererii de suspendare poate fi atacată cu recurs de părţile interesate, acestea beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile autorului excepţiei şi ale reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1), (2) şi alin. (3) teza întâi din Constituţie, republicată, care au următorul conţinut: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează condiţiile procedurale de admisibilitate a unui capăt de cerere intermediar, formulat prin cererea introductivă sau separat, în cadrul contestaţiei la executare.Textul de lege criticat constituie o normă de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."Constituţia, consacrând dreptul fundamental de acces liber la justiţie, nu interzice stabilirea prin lege a anumitor condiţii, reguli de procedură, în privinţa exercitării acestui drept. Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil trebuie asigurat tuturor părţilor din proces. Pentru aceste motive, condiţionarea suspendării executării silite de depunerea unei cauţiuni, în cuantum stabilit de instanţa judecătorească, se impune pentru prevenirea exercitării abuzive a dreptului de a cere suspendarea executării, precum şi pentru protejarea intereselor legitime ale creditorilor, legate de executarea cât mai operativă a creanţelor lor, stabilite prin titluri executorii. În acelaşi timp, depunerea cauţiunii constituie o garanţie în sensul că, în urma respingerii contestaţiei la executare, creditorul va putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării silite.Curtea apreciază că dispoziţiile legale criticate contribuie şi la realizarea scopului urmărit prin prevederile art. 57 din Constituţie, republicată, conform cărora: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 208 din 9 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 573 din 2 august 2002, Decizia nr. 361 din 30 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 15 octombrie 2003, şi Decizia nr. 227 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, prin care Curtea Constituţională a statuat că textul de lege criticat este constituţional.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Manea în Dosarul nr. 13.064/2003 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi de Societatea Comercială "Amonil" – S.A. din Slobozia în dosarele nr. 1.188/2004 şi nr. 1.186/2004 ale Judecătoriei Slobozia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 octombrie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește