DECIZIE nr. 404 din 3 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 teza a doua şi art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 teza a doua şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie ridicată de Ruslan Deleanu, Ghenadie Brega şi Olga Brega în Dosarul nr. 8.789/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde Ruslan Deleanu, în nume propriu şi ca reprezentant al autorilor excepţiei Ghenadie Brega şi Olga Brega.Având cuvântul, acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată, reiterând pe larg argumentele expuse în motivarea acesteia. Arată totodată că invocă şi un interes public în ceea ce priveşte admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003, întrucât acest text de lege vizează acei cetăţeni români care fie au redobândit cetăţenia română începând cu anul 1991 şi şi-au menţinut domiciliul în străinătate, iar în ultimii patru ani şi-au stabilit domiciliul în România, fie redobândesc cetăţenia română în prezent şi îşi stabilesc domiciliul în România.Depune la dosar concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, în cauză, acţiunea principală în care a fost invocată aceasta se identifică cu excepţia de neconstituţionalitate, astfel încât sesizarea Curţii a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.789/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 teza a doua şi art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991. Excepţia a fost ridicată de reclamanţii Ruslan Deleanu, Ghenadie Brega şi Olga Brega în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Ghenadie Brega şi Olga Brega susţin, în esenţă, că art. 6 teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la petiţionare prin aceea că „au fost constrânşi să aştepte patru ani spre a putea depune cererea de redobândire a cetăţeniei române la […] Ministerul Justiţiei, în condiţiile unei legale şederi în România”. În ceea ce priveşte art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003, Ruslan Deleanu susţine că îngrădeşte dreptul la liberă circulaţie în Uniunea Europeană pentru o perioadă de 4 ani de la data stabilirii domiciliului în România, în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 53, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, arată că acelaşi text legal instituie o discriminare între cetăţenii români pe criteriul originii etnice.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, normele criticate nefiind în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu încalcă textele constituţionale invocate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 25 privind libera circulaţie. Se mai arată că art. 51 şi 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că acesta îl constituie, potrivit numerotării date de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003, prevederile art. I pct. 6 teza a doua şi art. I pct. 18 din acest act normativ.Ca urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 teza a doua şi art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 iunie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 405/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 15 octombrie 2003, având următoarea redactare:– Art. I pct. 6 «După articolul 10 se introduc două noi articole, articolele 10^1 şi 10^2, cu următorul cuprins:"[…]Art. 10^2Persoanele prevăzute la art. 10^1 care au domiciliul sau reşedinţa în România pot depune la Ministerul Justiţiei o cerere de redobândire a cetăţeniei române după împlinirea unui termen de 4 ani de la momentul obţinerii dreptului de şedere, respectiv al stabilirii domiciliului în România."»– Art. I pct. 18 «După articolul 37 se introduce un nou articol, articolul 37^1, cu următorul cuprins:"Art. 37^1Persoanele prevăzute la art. 10^1 care au redobândit cetăţenia română cu stabilirea domiciliului în România sau care şi-au stabilit ulterior domiciliul în România nu vor putea exercita dreptul la liberă circulaţie în baza paşaportului emis de autorităţile române pentru a călători în alte state decât statul de origine timp de 4 ani de la data stabilirii, respectiv a schimbării domiciliului.Ministerul de Interne poate acorda dispensă pentru exercitarea dreptului la liberă circulaţie, prin derogare de la prevederile alin. 1, în următoarele situaţii:a) reîntregirea familiei sau vizitarea soţului ori a unei rude până la gradul II inclusiv; … b) vizitarea unei rude până la gradul IV grav bolnave; … c) realizarea unei intervenţii medicale în lipsa căreia sănătatea persoanei ar fi în pericol; … d) efectuarea unui stagiu de perfecţionare sau ca urmare a obţinerii unei burse; … e) deplasări determinate de natura ocupaţiei exercitate în România."» … Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 privind Egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind Accesul liber la justiţie, ale art. 25 privind Libera circulaţie, ale art. 51 privind Dreptul de petiţionare şi ale art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004, prin care s-a solicitat anularea aceloraşi texte legale criticate ca neconstituţionale, cu motivarea că încalcă prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 16 privind Egalitatea în drepturi, în art. 21 privind Accesul liber la justiţie, în art. 25 privind Libera circulaţie, în art. 51 privind Dreptul de petiţionare şi în art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Or, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie, instanţa de contencios constituţional "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial", iar, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”. Din aceste dispoziţii legale rezultă că legile şi ordonanţele Guvernului nu pot fi atacate pe cale principală, prin acţiune introdusă exclusiv în acest scop la instanţa de judecată sau de arbitraj comercial, ci numai pe cale de excepţie, în vederea valorificării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim, sens în care Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 761 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 980 din 7 decembrie 2006. Tot astfel, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 66 din 25 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, că, atunci când obiect exclusiv al acţiunii principale introduse la instanţa de judecată este constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă a Guvernului, respectiv a unor dispoziţii ale unor asemenea acte normative, excepţia de neconstituţionalitate este transformată într-o veritabilă acţiune, pierzându-şi astfel natura sa de excepţie, înţeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii.Întrucât în cazul de faţă acţiunea principală, deci fondul cauzei, se identifică practic cu excepţia de neconstituţionalitate, sesizarea Curţii a fost făcută în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi, ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 teza a doua şi art. I pct. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2003 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 21/1991, excepţie ridicată de Ruslan Deleanu, Ghenadie Brega şi Olga Brega în Dosarul nr. 8.789/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește