DECIZIE nr. 404 din 14 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Jozsef Gyorgydeak în Dosarul nr. 125/2005/P al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia penală.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 125/2005/P, Curtea de Apel Târgu Mureş Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, ridicată de Jozsef Gyorgydeak în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că actul normativ criticat determină "inexistenţa vreunei posibilităţi legale de a se efectua un control judiciar al situaţiei create prin respingerea cererii de recuzare", încălcând astfel liberul acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, precum şi principii fundamentale ale procesului penal, respectiv principiul legalităţii şi al garantării dreptului la apărare. Se arată că posibilitatea de a folosi calea de atac a recursului nu poate fi eliminată şi nici îngrădită, indiferent de faza procesului penal, precum şi faptul că "astfel de texte constituie «căi eficiente» pentru bunul plac şi desconsiderarea legii", în speţă "întreaga dezbatere judecătorească nemaiavându-şi rostul, deoarece instanţa s-a pronunţat cu prisosinţă".Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu îngrădeşte liberul acces la justiţie şi, de asemenea, nu încalcă dreptul la un proces echitabil, câtă vreme legalitatea încheierii de respingere a cererii de recuzare este susceptibilă de a fi analizată la soluţionarea recursului declarat împotriva hotărârii recurate. Totodată, se arată că nu poate fi reţinută nici o contradicţie între norma criticată şi celelalte dispoziţii constituţionale şi din actele internaţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, se arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie. De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă dreptul la apărare, întrucât nu înlătură în nici un mod posibilitatea părţilor de a-şi angaja apărător, de a fi asistate de acesta şi de a se prevala de toate garanţiile prevăzute de lege în materia dreptului la apărare şi, aplicându-se tuturor părţilor procesului penal, nu contravine nici dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, privind egalitatea în drepturi. În ceea ce priveşte invocarea art. 126 alin. (5) din Legea fundamentală, se apreciază că aceste prevederi constituţionale nu sunt incidente în cauză.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că suprimarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare se justifică prin necesitatea descurajării exercitării abuzive a acestei căi de atac şi nu este de natură să prejudicieze în vreun fel părţile în proces, în condiţiile în care prin încheierea de respingere a cererii de recuzare nu se soluţionează însuşi procesul. Câtă vreme încheierea de respingere a recuzării este pronunţată chiar de o instanţă de judecată, aceasta nu constituie un act de împiedicare a liberului acces la justiţie. Se mai arată că, întrucât normele criticate se aplică în mod egal faţă de toate părţile din proces, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate în raport de art. 16 din Legea fundamentală. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, aprobată prin Legea nr. 548/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004, având următorul cuprins:"Articol unic. – Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă."Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei au următorul cuprins:– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; … – Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 126 alin. (5): "Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii."Se invocă, de asemenea, încălcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 6 pct. 1, în art. 13 şi în art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea abuzului de drept, precum şi a dispoziţiilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului cuprinse în art. 6, privind dreptul fiecăruia de a i se recunoaşte personalitatea juridică, oriunde s-ar afla, în art. 7, privind egalitatea în faţa legii, în art. 8, privind dreptul oricărei persoane de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare competente, în art. 10, privind dreptul la un proces echitabil, şi în art. 11 pct. 1, privind prezumţia de nevinovăţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, de exemplu prin deciziile nr. 555 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, şi nr. 225 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005. Cu acele prilejuri, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, Curtea a reţinut că abrogarea, prin actul normativ criticat, a dispoziţiilor procedural penale care reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării s-a realizat de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, prevăzute de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, fiind determinată, astfel cum se menţionează în mod expres în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, de raţiuni de politică penală. Acestea constau în „necesitatea eliminării neîntârziate a posibilităţii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfăşurării în condiţii normale a procesului penal şi poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoşi”.Ca urmare, actul normativ criticat dă expresie preocupării legiuitorului de a realiza exigenţele unui proces echitabil, reglementat de art. 21 din Constituţie, de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celerităţii procesului penal (soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre aceste exigenţe).Faptul că încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nici o atingere liberului acces la justiţie, dreptului la un recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici dreptului persoanei de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare competente, în sensul art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, câtă vreme această încheiere poate fi atacată odată cu fondul, instanţa superioară urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Curtea mai reţine că actul normativ criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind egalitatea în faţa legii, întrucât acesta se aplică în mod egal tuturor părţilor din proces, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare.De asemenea, câtă vreme prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 nu împiedică în nici un fel partea să îşi angajeze apărător, să solicite administrarea de probe, să exercite căile de atac în condiţiile legii şi, în general, să îşi exercite toate drepturile procesuale prevăzute de lege, nu poate fi primită nici critica acestora în raport de prevederile constituţionale ce reglementează dreptul la apărare.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 126 alin. (5) din Constituţie, care interzic înfiinţarea de instanţe extraordinare, cele ale art. 6 şi art. 11 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul fiecăruia de a i se recunoaşte personalitatea juridică, oriunde s-ar afla, respectiv la prezumţia de nevinovăţie, precum şi cele ale art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind abuzul de drept, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin.(1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Jozsef Gyorgydeak în Dosarul nr. 125/2005/P al Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește