DECIZIE nr. 403 din 3 mai 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Vasile Mureşan în Dosarul nr. unic 5.658/117/2006 al Tribunalului Cluj – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât procurorul delegat are aceleaşi competenţe ca şi procurorul numit, iar actele sale nu sunt nule, deoarece sunt îndeplinite în baza unei delegări, ceea ce nu contravine dreptului la un proces echitabil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. unic 5.658/117/2006, Tribunalul Cluj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004. Excepţia a fost ridicată de Vasile Mureşan, inculpat într-o cauză având ca obiect săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate, care, în baza delegării "administrative", permit unui procuror de la un parchet inferior să dispună acte procesuale de competenţa unui procuror de la un parchet superior, încalcă efectivitatea dreptului acuzatului la un proces echitabil. Totodată, susţine că pentru a avea capacitatea profesională de a-şi desfăşura activitatea la un parchet superior, procurorul trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 44-46 din Legea nr. 303/2004, iar această capacitate susţine normele procesuale privind competenţa materială sau personală. Codul de procedură penală prevede excepţii de la normele stricte de competenţă, dar în anumite limite, şi, prin urmare, în ipoteza în care punerea în mişcare a acţiunii penale sau trimiterea în judecată au fost dispuse, prin delegare, de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui căruia îi revine competenţa de a efectua urmărirea penală, actele sunt lovite de nulitate absolută. De asemenea, normele privind statutul magistraţilor impun condiţii restrictive în ceea ce priveşte mutarea temporară a acestora de la un organ judiciar la altul, iar unica ipoteză ce excedează acestor condiţii restrictive este delegarea procurorilor. Astfel, aceasta se dispune de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar nu de către Consiliul Superior al Magistraturii; nu cunoaşte o procedură specială şi nu impune o analiză transparentă şi o prezentare a datelor relevante privind cariera procurorului; nu există condiţia restrictivă a delegării la un parchet la care procurorul ar avea dreptul să funcţioneze.Tribunalul Cluj – Secţia penală şi-a exprimat opinia în sensul că delegarea într-o funcţie de execuţie, chiar dacă se realizează de la un parchet inferior la unul superior, nu contravine Constituţiei, deoarece delegarea este condiţionată de existenţa unui deficit de personal care împiedică funcţionarea deplină a parchetului, se poate realiza numai în interesul serviciului, iar procurorul delegat îşi exercită atribuţiile în structura Parchetului cu respectarea competenţelor atribuite prin lege.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece delegarea reprezintă exercitarea temporară a unor sarcini corespunzătoare atribuţiilor de serviciu. Exercitându-şi funcţia în condiţii strict reglementate şi pe o perioadă determinată, procurorul poate fi delegat la un parchet superior, cu atât mai mult cu cât această delegare poate rezultă din existenţa unor motive obiective, de exemplu deficit de personal, lipsa unor procurori etc.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale nu pun în discuţie dreptul părţilor de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei de o instanţă imparţială, independentă şi într-un termen rezonabil. Oportunitatea delegării nu este cenzurabilă de instanţa de judecată, rămânând exclusiv la latitudinea angajatorului. Delegarea, ca act de dreptul muncii, presupune modificarea locului muncii cu păstrarea celorlalte elemente ale contractului de muncă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, având următorul cuprins: „În interesul serviciului, procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii de conducere, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la parchetele din cadrul Ministerului Public pe o perioadă de cel mult 90 de zile într-un an”.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la egalitatea armelor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale atacate pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu contravin Constituţiei şi nici Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Procurorii constituie un corp de magistraţi care, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală, îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic. Aceste principii funcţionează indiferent de scara ierarhică pe care se află procurorul în cadrul Ministerului Public, indiferent de parchetul la care îşi exercită atribuţiile prevăzute de lege şi indiferent de faptul dacă este titular al unui post în structura parchetului respectiv sau delegat de la un alt parchet.În consecinţă, participarea la judecată a unui procuror delegat de la un alt parchet decât parchetul de pe lângă instanţa învestită cu judecarea cauzei nu este de natură să înlăture caracterul echitabil al procesului, procurorul având obligaţia să acţioneze în toate cazurile fără părtinire, în litera şi în spiritul legii.În ceea ce priveşte pregătirea şi capacitatea profesională a procurorilor care participă la activitatea de judecată, Curtea observă că aceste calităţi sunt condiţii de numire şi de menţinere în funcţie a oricărui magistrat, iar legea nu permite punerea lor în discuţie în cadrul judecării unei cauze. Pentru remedierea greşelilor de judecată la care, eventual, a contribuit şi activitatea procesuală desfăşurată de procuror, părţile au deschis căile de atac prevăzute de lege.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Vasile Mureşan în Dosarul nr. unic 5.658/117/2006 al Tribunalului Cluj Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește