DECIZIE nr. 403 din 28 octombrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a ordonanţei în ansamblu



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Baltă – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a ordonanţei în ansamblu, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nippon Group Product” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.177/2003 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că obligaţia comerciantului de a înlocui produsul cu deficienţe ori de a restitui contravaloarea acestuia este o obligaţie generală şi condiţionată de existenţa unor defecte calitative şi de funcţionare ale produsului, precum şi de formularea unei cereri în acest scop de către consumator, ceea ce nu prejudiciază cu nimic dreptul de acces la justiţie şi dreptul la apărare ale comerciantului respectiv.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.177/2003, Tribunalul Iaşi – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a ordonanţei în ansamblu, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nippon Group Product” – S.R.L. din Bucureşti în litigiul cu Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor Iaşi.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine următoarele: a) dispoziţiile art. 14 alin. 1 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (2) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie prin faptul că "la simpla cerere a consumatorului, se naşte în sarcina comerciantului obligaţia de a înlocui sau de a restitui, fără ca acesta din urmă să aibă posibilitatea de a deduce acest raport juridic în faţa unei instanţe"; b) dispoziţiile art. 15 alin. 1 şi 2 contravin prevederilor art. 21 şi art. 134 alin. (1) din Constituţie, deoarece nu se prevede posibilitatea comerciantului de a dovedi contrariul celor ce i se impută, de a-şi apăra drepturile ce ar putea rezultă din folosinţa bunului de către consumator, iar prin obligaţia restituirii contravalorii sau a înlocuirii produsului "sunt înlăturate, în mod automat, orice alte variante de înţelegere dintre părţi, variante specifice unei economii de piaţă"; c) dispoziţiile art. 15 alin. 4 încalcă principiul consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul că autoritatea publică aplică un tratament discriminatoriu comerciantului, fiind contrare, totodată, şi prevederilor art. 21 din Constituţie, prin aceea că "procesul-verbal de contravenţie făcând proba adevărului până la dovedirea contrariului, îl obligă pe comerciant la o adevărată probatio diabolica, limitându-i posibilitatea de apărare a intereselor sale"; d) Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 este, în ansamblu, contrară prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie, întrucât în loc de a apăra, încalcă libertatea comerţului, „ignorând calitatea consumatorului de parte activă a raportului comercial şi reducându-l astfel la rolul de simplu spectator la războiul dintre stat şi comerciant, iar în cuprinsul ordonanţei nu se regăseşte nici un interes naţional, apărat prin dispoziţiile acesteia”.Tribunalul Iaşi – Secţia comercială apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate "nu sunt de natură să încalce principiile constituţionale invocate, sunt menite doar să asigure o protecţie a consumatorului, constând în dreptul acestuia de a solicita comerciantului înlocuirea produsului defect sau restituirea contravalorii acestuia, într-un timp cât mai scurt, astfel încât consumatorul să nu fie lezat în drepturile sale. Aceasta nu exclude posibilitatea comerciantului de a refuza înlocuirea bunului sau restituirea contravalorii acestuia, atunci când consideră că cererea consumatorului nu este îndreptăţită, urmând ca litigiul să fie soluţionat pe cale judecătorească, unde comerciantul are liber acces şi unde îşi poate face toate apărările pe care le consideră necesare". Art. 15 alin. 4 din ordonanţă nu conţine dispoziţii discriminatorii faţă de comerciant, ci se referă la limitele competenţei agenţilor constatatori.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul consideră că excepţia ridicată este neîntemeiată. Arată în acest sens că prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea "garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea persoanelor juridice". Dispoziţiile art. 15 din ordonanţă nu aduc atingere principiului liberului acces la justiţie, având în vedere că, "în cazul în care comerciantul consideră că se poate reţine o culpă în sarcina cumpărătorului pentru nefuncţionarea corespunzătoare a produsului, el îşi poate susţine apărările în faţa instanţei prin contestarea procesului-verbal de contravenţie, cale pe care contestatorul a folosit-o". Având dreptul de a se adresa instanţei de judecată, comerciantul sancţionat contravenţional nu este lipsit de exerciţiul dreptului la apărare, garantat constituţional de art. 24. Protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, prevăzută ca principiu constituţional al economiei de piaţă în art. 134 alin. (2) lit. b), nu înseamnă că statul protejează comercianţii de răspunderea pe care o au atunci când introduc pe piaţă produse necorespunzătoare calitativ, care pun în pericol viaţa, sănătatea sau interesele economice ale consumatorilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. 1 şi art. 15 alin. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificările şi completările ulterioare, şi ordonanţa în ansamblul său. Dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate au următoarea redactare:– Art. 14 alin. 1: "În cazul produselor la care timpul de nefuncţionare din cauza deficienţelor apărute în cadrul termenului de garanţie depăşeşte 10% din acest termen, precum şi în cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice care prezintă abateri faţă de caracteristicile calitative prescrise, vânzătorul este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască sau să restituie contravaloarea acestora.";– Art. 15: "Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestuia, dacă această situaţie nu este imputabilă consumatorului.Restituirea contravalorii produsului sau serviciului se face la valoarea actualizată a acestuia, calculată în funcţie de indicele de inflaţie comunicat de Institutul Naţional de Statistică. Valoarea actualizată astfel calculată nu va putea fi mai mică decât contravaloarea produsului sau serviciului pe care agentul economic obligat la restituire o percepe pentru produse sau servicii de acelaşi fel, în momentul restituirii.………………………………………………………Persoanele împuternicite conform art. 49 să constate contravenţia şi să aplice sancţiunea prevăzută de prezenta ordonanţă vor stabili o dată cu sancţiunea şi măsuri de remediere, înlocuire a produsului ori a serviciului, precum şi restituirea contravalorii acestuia, după caz."Conform susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24 alin. (1): "(1) Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 134: "(1) Economia României este economie de piaţă.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;" … Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea reţine următoarele:Obligaţia comerciantului de a înlocui produsul ori de a restitui contravaloarea acestuia este o obligaţie generală şi condiţionată de existenţa unor deficienţe calitative şi de funcţionare ale produsului, precum şi de formularea cererii în acest scop de către consumator. Formularea cererii consumatorului nu dă naştere la o obligaţie executabilă şi în mod silit. Comerciantul poate să îndeplinească de bună voie cererea consumatorului, însă, dacă o consideră nejustificată, poate refuza satisfacerea cererii. Într-o asemenea situaţie numai consumatorul are interesul de a se adresa justiţiei, dar în cadrul procesului şi comerciantul îşi poate dovedi, prin orice mijloace legale de probă, susţinerile sale, îşi poate face apărările şi poate exercita căile legale de atac. Astfel, textele de lege criticate nu îngrădesc dreptul nimănui de acces liber la justiţie, nu restrâng în nici un fel exerciţiul dreptului la apărare şi nu conţin nici o dispoziţie cu caracter discriminator.În cazul în care nerespectarea normelor privind calitatea produselor şi a serviciilor este constatată de reprezentanţii autorităţilor abilitate prin lege cu drept de control în acest domeniu, care aplică şi sancţiuni, comerciantul are posibilitatea să conteste în justiţie temeinicia şi realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum şi legalitatea sancţiunilor aplicate ori a măsurilor dispuse. Nici în această situaţie nu este îngrădit exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie şi al dreptului la apărare. Dispoziţiile legale criticate de autorul excepţiei sunt deopotrivă aplicabile tuturor agenţilor economici aflaţi în situaţii identice, fără privilegii şi fără discriminări.Procesul-verbal de constatare a contravenţiei se întocmeşte pe baza constatărilor nemijlocite ale agentului constatator şi, ca orice act oficial, acest proces-verbal are forţă probantă până la proba contrară. Contravenientul are posibilitatea să-l conteste şi să uzeze de toate mijloacele legale de probă pentru a dovedi că cele consemnate nu corespund realităţii.Dispoziţiile legale criticate prevăd şi dreptul consumatorului de a cere înlocuirea produsului viciat ori restituirea contravalorii acestuia, şi obligaţia comerciantului de a înlocui produsul ori a restitui contravaloarea actualizată a acestuia. Aceste dispoziţii nu exclud însă posibilitatea unei alte înţelegeri între părţi în scopul rezolvării pe cale amiabilă a problemei prin remedierea deficienţelor, înlocuirea doar a anumitor componente ale produsului, stabilirea de comun acord a preţului ce urmează a fi restituit sau prin alte modalităţi care nu sunt interzise de lege.Obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, înscrisă în art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, se referă, evident, la comerţul licit, exercitat cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în domeniu şi în aşa fel încât să nu fie lezate drepturile şi interesele legitime ale altora. Punerea în circulaţie a unor produse ori prestarea unor servicii necorespunzătoare calitativ nu reprezintă acte de comerţ corecte şi lezează interesele legitime ale consumatorilor, iar pentru combaterea lor este justificată intervenţia statului chiar şi prin măsuri coercitive.Toţi cetăţenii sunt potenţiali consumatori de produse şi de servicii şi beneficiari ai activităţilor economice. De aceea, apărarea intereselor lor legitime reprezintă un interes naţional, pe care statul este obligat să îl aibă în vedere, potrivit dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, inclusiv prin reglementările cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 1, art. 15 alin. 1, 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi a ordonanţei în ansamblu, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Nippon Group Product” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.177/2003 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește