DECIZIE nr. 403 din 13 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. 1 şi art. 91 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. 1 şi art. 91 din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Rotaru în Dosarul nr. 2.171/252/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.171/252/2008, Tribunalul Timiş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. 1 şi art. 91 din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Rotaru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 20 şi art. 126 din Constituţie, deoarece instituie atribuţia procurorului de a aplica sancţiuni administrative în cadrul procesului penal, deşi, prin natura sa, o asemenea atribuţie este de competenţa instanţelor judecătoreşti.Tribunalul Timiş – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 din Codul penal este neîntemeiată. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 91 din acelaşi cod, nu şi-a exprimat opinia.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 18^1 alin. 1 şi art. 91 din Codul penal, texte de lege care au următoarea redactare:– Art. 18^1 alin. 1: "Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.";– Art. 91: "Când instanţa dispune înlocuirea răspunderii penale, aplică una dintre următoarele sancţiuni cu caracter administrativ:a) mustrarea; … b) mustrarea cu avertisment; … c) amenda de la 10 lei la 1.000 lei." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate încălcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 18^1 şi art. 91 din Codul penal se referă la fapte antisociale care, prin conţinutul lor concret şi prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, precum şi sancţiunile administrative aplicabile în acele situaţii în care, datorită atingerii minime aduse uneia din valorile apărate de lege, fiind lipsite în mod vădit de importanţă, fapta săvârşită de o persoană nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.Legea a atribuit procurorului competenţa de a stabili în concret, în faza de urmărire penală, gradul de pericol social al faptei cercetate, ţinând seama de rolul acestuia de apărător al ordinii de drept şi de reprezentant al intereselor generale ale societăţii, definit prin art. 131 alin. (1) din Constituţie. În exercitarea acestui rol procurorul poate să dispună, în condiţiile prevăzute de art. 249 alin. 3 coroborat cu art. 11 pct. 1 lit. b) şi art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală, scoaterea de sub urmărire penală a persoanei cercetate pentru comiterea unei fapte penale care intră sub incidenţa prevederilor art. 18^1 din Codul penal şi aplicarea faţă de făptuitor a unei sancţiuni cu caracter administrativ.Soluţiile pronunţate de procuror în cursul urmăririi penale (încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală şi clasarea), fie că sunt rezoluţii sau ordonanţe, nu constituie însă acte de jurisdicţie, ci acte supuse cenzurii instanţei de judecată, la plângerea persoanei interesate, potrivit art. 278^1 din Codul de procedură penală.Aşadar, nu pot fi primite susţinerile autorului excepţiei în sensul că, în aplicarea textului de lege criticat, procurorul se substituie instanţelor judecătoreşti, încălcându-se în felul acesta prevederile constituţionale ale art. 20 raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 126 din Constituţie.De altfel, în sensul celor arătate, s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 329 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 988 din 27 octombrie 2004.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18^1 alin. 1 şi art. 91 din Codul penal, excepţie ridicată de Constantin Rotaru în Dosarul nr. 2.171/252/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește