DECIZIE nr. 402 din 3 mai 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente Petrom în Dosarul nr. 3.937/104/2010 al Tribunalului Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 392D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că susţinerile referitoare la neconstituţionalitatea extrinsecă a ordonanţei de urgenţă sunt neîntemeiate. Prin adoptarea acestei ordonanţe de urgenţă s-a urmărit realizarea unui mecanism eficient, rapid, care să sprijine în mod real reorganizarea societăţilor comerciale. Astfel, necesitatea identificării acestui mecanism reprezintă o împrejurare ce se circumscrie existenţei unei situaţii extraordinare care să determine adoptarea unei ordonanţe de urgenţă. În ceea ce priveşte critica intrinsecă formulată de autorul excepţiei, arată că nici aceasta nu poate fi primită. Astfel, dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 67/2006 prevăd că drepturile salariale ce trebuie respectate de societatea care participă la fuziune se transferă de drept persoanei juridice care rezultă. În ceea ce priveşte inexistenţa avizelor emise de către Consiliul Legislativ şi Consiliul Economic şi Social şi, implicit, încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 141, arată că nici această critică nu este întemeiată. Astfel, în ceea ce priveşte avizul Consiliului Legislativ, arată că acesta a fost solicitat şi emis, iar în ceea ce priveşte avizul Consiliului Economic şi Social, arată că solicitarea acestuia nu era necesară în cazul ordonanţei de urgenţă criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.937/104/2010, Tribunalului Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente Petrom într-o cauză ce are ca obiect o opoziţie împotriva proiectului de fuziune prin absorbţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată următoarele:I. În sensul principiului constituţional instituit de art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, se înscrie posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Prin eliminarea posibilităţii persoanelor care deţin creanţe de natura drepturilor salariale de a face opoziţie împotriva proiectului de fuziune se îngrădeşte accesul liber la justiţie al acestora. Deşi dispoziţiile criticate prevăd că aceste creanţe sunt protejate de Legea nr. 67/2006, aceasta face, de fapt, referire doar la dreptul de informare a salariaţilor cu privire la fuziune şi nicidecum nu prevede o cale de promovare în justiţie a unei acţiuni împotriva proiectului de fuziune.Astfel, prin afectarea dreptului la acces liber la justiţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 încalcă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (6) care dispun că acestea nu pot afecta drepturile şi libertăţile prevăzute de Constituţie.Totodată, dispoziţiile de lege criticate, prin aceea că prevăd soluţiile pe care judecătorul urmează să le pronunţe, sunt neconstituţionale, încălcând dreptul la un proces echitabil.II. În ceea ce priveşte modificarea prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 a dispoziţiilor art. 243 din Legea nr. 31/1990, se arată că aceasta contravine prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.De asemenea, dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 79 şi art. 141 din Constituţie, deoarece acestea au fost adoptate fără a se obţine avizul Consiliului Economic şi Social şi al Consiliului Legislativ.Tribunalul Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010, oferă mijloace procedurale în vederea realizării creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, această protecţie realizându-se potrivit dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile art. 243 din Legea nr. 31/1990 reglementează cadrul legal necesar protecţiei intereselor creditorilor societăţilor comerciale care iau parte la fuziune sau divizare, fără a încălca liberul acces la justiţie. Titularii creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contracte individuale de muncă sau contracte colective de muncă se bucură de protecţia drepturilor salariaţilor prevăzută de Legea nr. 67/2006. În final, se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 nu contravine nici prevederilor constituţionale ale art. 79, art. 141 şi art. 115.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi instanţa de judecată a sesizat instanţa de contencios constituţional cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, din motivarea acesteia rezultă că autorul critică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 în ansamblul său, precum şi art. I pct. 4 din ordonanţă, prin care se modifică art. 243 din Legea nr. 31/1990. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 4 octombrie 2010, şi aprobată prin Legea nr. 34/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 24 martie 2011.Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Dispoziţiile art. 243, astfel cum acestea au fost modificate, au următorul conţinut: "(1) Creditorii societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecţie adecvată a intereselor lor. Orice astfel de creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare, nescadentă la data publicării şi care urmăreşte împiedicarea producerii unui prejudiciu prin fuziune/divizare, poate face opoziţie în vederea garantării satisfacerii creanţei sale, în condiţiile prezentului articol.(2) Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Ea se depune la oficiul registrului comerţului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va înainta instanţei judecătoreşti competente. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului. … (3) Formularea unei opoziţii în temeiul alin. (1) nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării şi nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării. … (4) În cazul în care, din examinarea situaţiei financiare şi operaţional-comerciale a societăţii debitoare/societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare, rezultă că nu este necesară acordarea de garanţii adecvate ori, după caz, de noi garanţii sau societatea debitoare ori, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare a făcut dovada plăţii datoriilor sau părţile au încheiat un acord pentru plata datoriilor ori există deja garanţii sau privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei, instanţa respinge opoziţia. De asemenea, instanţa respinge opoziţia şi în cazul în care este refuzată de către creditor constituirea, în termenul stabilit de instanţă prin încheiere, a garanţiilor oferite potrivit alin. (5). … (5) Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare a făcut în cursul procesului o ofertă pentru constituirea unor garanţii sau privilegii apreciate de instanţă ca fiind necesare şi adecvate pentru satisfacerea creanţei creditorului, instanţa va pronunţa o încheiere prin care va acorda părţilor un termen pentru constituirea acelor garanţii. Încheierea pronunţată de instanţă este supusă recursului odată cu fondul. … (6) Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare nu oferă garanţii ori privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei sau, chiar dacă oferă garanţii ori privilegii, nu le constituie, din cauze ce îi sunt imputabile, în termenul stabilit de instanţă prin încheiere, potrivit alin. (5), instanţa admite opoziţia şi obligă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare la plata creanţei de îndată ori într-un anumit termen stabilit în funcţie de valoarea creanţei şi de pasivul societăţii debitoare sau, după caz, al societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare. Hotărârea de admitere a opoziţiei este executorie. […] … (8) Creditorii societăţilor participante la divizare sau fuziune care îndeplinesc condiţiile pentru a face opoziţie potrivit alin. (1) pot formula o cerere de opoziţie în temeiul art. 61 alin. (1) împotriva hotărârii organului statutar al societăţii privitoare la modificările actului constitutiv numai dacă acestea privesc alte modificări decât cele care decurg din sau în legătură cu procesul de divizare sau fuziune. … (9) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), a căror protecţie se realizează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora, precum şi potrivit altor legi aplicabile.” … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 79 referitor la Consiliul Legislativ, art. 115 referitor la delegarea legislativă şi art. 141 referitor la Consiliul Economic şi Social.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat că situaţiile extraordinare, la care se referă prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4), exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun, aspect întărit şi prin adăugarea sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată" ( Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005). Curtea a mai arătat, prin Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, că pentru îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public.Cu privire la criteriul obiectiv necesar pentru aprecierea situaţiei extraordinare, Curtea a reţinut, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 255 din 11 mai 2005, că „invocarea elementului de oportunitate, prin definiţie de natură subiectivă, căruia i se conferă o eficienţă contributivă determinantă a urgenţei, ceea ce, implicit, îl converteşte în situaţie extraordinară, impune concluzia că aceasta nu are, în mod necesar şi univoc, caracter obiectiv, ci poate da expresie şi unor factori subiectivi, de oportunitate (…). Întrucât însă asemenea factori nu sunt cuantificabili, afirmarea existenţei situaţiei extraordinare, în temeiul lor sau prin convertirea lor într-o asemenea situaţie, conferă acesteia un caracter arbitrar, de natură să creeze dificultăţi insurmontabile în legitimarea delegării legislative. S-ar ajunge, astfel, ca un criteriu de constituţionalitate – situaţia extraordinară -, a cărui respectare este prin definiţie supusă controlului Curţii, să fie, practic, sustras unui atare control, ceea ce ar fi inadmisibil”.Raportat la cauza de faţă, Curtea observă că Guvernul a motivat urgenţa ca fiind determinată de:– nevoia stringentă de redresare economică în condiţiile crizei economice mondiale, resimţită în mod drastic şi la nivelul economiei naţionale;– procesele de reorganizare corporativă, precum fuziunea sau divizarea, presupun parcurgerea unor etape specifice, conform prevederilor în vigoare ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care reclamă respectarea unui calendar de timp apreciabil;– actualmente, durata operaţiunilor de reorganizare a societăţilor comerciale prin fuziune internă şi transfrontalieră sau divizare este considerabilă, întârzierile fiind generate, în special, de efectul suspensiv de drept al opoziţiei;– o procedură prelungită în timp limitează interesul investitorilor de a face uz de aceste mecanisme importante de reorganizare a societăţilor comerciale, care, în foarte multe cazuri, pot revitaliza nu numai societăţile implicate în fuziune sau divizare, ci un întreg circuit comercial în care acestea sunt angrenate;– gradul ridicat de încărcare a instanţelor judecătoreşti, ce determină soluţionarea litigiilor aflate pe rolul acestora, inclusiv a opoziţiilor introduse în cadrul proceselor de fuziune sau divizare, într-un interval de timp mult prea mare faţă de cel optim, care ar fi consonant cu principiul judecării cu celeritate a proceselor comerciale;– salvgardarea deciziilor economice de reorganizare luate la nivelul societăţilor comerciale, cu respectarea în acelaşi timp a dreptului la o protecţie adecvată a intereselor creditorilor societăţilor comerciale supuse proceselor de fuziune sau divizare.Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la art. 115 alin. (4) din Constituţie, precum şi motivele invocate de Guvern, Curtea constată că există o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă şi independentă de voinţa Guvernului. Pentru aceste motive, se constată că reglementarea criticată îndeplineşte exigenţele urgenţei prevăzute în art. 115 alin. (4) din Constituţie.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia ordonanţa este neconstituţională, încălcând prevederile art. 79 din Constituţie, deoarece nu are avizul Consiliul Legislativ, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, prin Adresa nr. 1.118 din 9 septembrie 2010, Consiliul Legislativ a emis Avizul favorabil referitor la proiectul de Ordonanţă de urgenţă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 141 din Constituţie, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 nu conţine dispoziţii care pot fi încadrate în domeniile de competenţă ale Consiliului Economic şi Social astfel cum acestea erau prevăzute de art. 5 din Legea nr. 109/1997. Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 141 din Constituţie, „Consiliul Economic şi Social este organ consultativ al Parlamentului şi al Guvernului în domeniile de specialitate stabilite prin legea sa organică de înfiinţare, organizare şi funcţionare”, iar potrivit art. 2^1 din Legea nr. 109/1997, „Consiliul Economic şi Social este consultat obligatoriu de către iniţiatorii proiectelor de acte normative şi ai proiectelor de programe şi strategii nematerializate în proiecte de acte normative, din domeniul său de competenţă. […]”. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că în ceea ce priveşte proiectul ordonanţei de urgenţă criticate nu era necesară solicitarea avizului Consiliului Economic şi Social. Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 contravine prevederilor art. 141 din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 oferă mijloace procedurale în vederea realizării creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau contractele colective de muncă aplicabile, această protecţie realizându-se potrivit dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora. Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 67/2006 prevăd imperativ că drepturile şi obligaţiile cedentului, care decurg din contractele individuale de muncă şi din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului, acesta având şi obligaţia de a respecta prevederile contractului colectiv de muncă aplicabil. Astfel, noua persoană juridică este obligată la prestarea tuturor drepturilor de natură salarială sau de altă natură pe care salariaţii le aveau anterior momentului fuziunii.Aşa fiind, Curtea constată că nici excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 nu este întemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 90/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 243 alin. (3), (4), (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente Petrom în Dosarul nr. 3.937/104/2010 al Tribunalului Olt – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește