DECIZIE nr. 402 din 16 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu Liqin în Dosarul nr. 7.444/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, constatându-se lipsa părţii Autoritatea pentru străini, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul autorului excepţiei, care, prin interpret autorizat, solicită admiterea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.444/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Xu Liqin într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea recursului introdus împotriva sentinţei prin care Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de obligare a Autorităţii pentru străini la acordarea regimului tolerării pe o perioadă de 6 luni, cu posibilitatea prelungirii, până la încetarea cauzelor care o împiedică să părăsească România.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 contravin prevederilor art. 48 alin. (1) din Constituţie, interpretate în conformitate cu cele ale art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie. Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt vagi şi imprecise, întrucât nu menţionează explicit protejarea vieţii de familie printre motivele de acordare a regimului tolerării. Arată în acest sens că legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 fiind conforme prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei. Precizează că art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică şi obligaţia generală a statului semnatar de a respecta alegerea făcută de cuplurile căsătorite cu privire la domiciliul lor şi de a accepta stabilirea soţilor nenaţionali pe teritoriul său. Invocă în susţinerea acestei afirmaţii cauza Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Marii Britanii, 1985.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale şi nu aduc atingere sub nici un aspect dreptului la viaţă intimă, familială şi privată. Precizează că prevederile art. 98 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia acestea i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care se poate acorda tolerarea pe teritoriul României.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 27 decembrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 357/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003. Ordonanţa menţionată a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Prevederile legale criticate au următorul conţinut:Art. 98: "(1) Tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul ţării acordată de Autoritatea pentru străini străinilor care nu au dreptul de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.(2) Prin motive obiective, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului, imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate părăsi teritoriul României." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine art. 48 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, precum şi prevederilor art. 8 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 225 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 4 aprilie 2006, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea, în cauza de faţă neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 98 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu Liqin în Dosarul nr. 7.444/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește