DECIZIE nr. 400 din 10 aprilie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Corneliu Liviu Popescu şi Elena Iuliana Popescu în Dosarul nr. 29/299/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că reglementările criticate definesc noţiunea de apartament şi prevăd posibilitatea persoanelor care au calitatea de chiriaşi de a cumpăra apartamentele care fac obiectul legii. Or, aceste reglementări nu au legătură cu prevederile constituţionale invocate de autori în susţinerea excepţiei, respectiv art. 21 şi 44 din Constituţie, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995 este inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 29/299/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Corneliu Liviu Popescu şi Elena Iuliana Popescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că formalismul dispoziţiilor criticate nu poate avea ca efect sancţionarea foştilor chiriaşi, actuali proprietari, care au respectat legislaţia în vigoare la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a imobilelor care fac obiectul Legii nr. 112/1995, pentru culpa autorităţilor de stat, singurele responsabile în aceste situaţii. O soluţie contrară încalcă dreptul acestor persoane la un proces echitabil şi dreptul de proprietate privată, ambele garantate constituţional.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, garantarea dreptului de proprietate privată în raport de art. 44 din Constituţie având în vedere doar ipoteza dobândirii acestui drept în condiţii de legalitate, iar nu prin fraudarea legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că textele de lege criticate conţin definiţia locuinţei şi norme de protecţie în favoarea chiriaşilor titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate aduc atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului de proprietate, Guvernul arată că acesta din urmă este un drept relativ, ce comportă restrângeri care trebuie să răspundă exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesul general al comunităţii şi interesul individual al persoanelor private.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 3: "Prin apartament, în sensul prezentei legi, se înţelege locuinţa compusă din una sau mai multe camere, cu dependinţele, garajele şi anexele gospodăreşti aferente, inclusiv camere de serviciu, poduri, pivniţe, magazii şi altele asemenea, indiferent dacă sunt situate la acelaşi nivel sau la niveluri diferite şi care, la data trecerii în proprietatea statului, constituia o singură unitate locativă de sine stătătoare, aşa cum a fost determinată prin construcţie.Apartamentul, astfel cum a fost definit în alin. 1, rămâne considerat ca atare, indiferent dacă, ulterior trecerii în proprietatea statului, s-au efectuat modificări constructive interioare ori a fost luat în evidenţă ca reprezentând două sau mai multe apartamente.Pentru adăugările, supraetajările, dotările, utilităţile şi orice alte construcţii, care exced apartamentul trecut în proprietatea statului, cât şi pentru pierderile de valoare, imputabile, se aplică prevederile art. 13.";– Art. 9: "Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului.De prevederile alineatului precedent beneficiază şi chiriaşii care ocupă spaţii locative realizate prin extinderea spaţiului iniţial construit.În cazul vânzării apartamentelor cu plata în rate, la încheierea contractului se va achita un avans de minimum 30% din preţul apartamentului. Ratele lunare pentru achitarea contravalorii apartamentului se vor eşalona pe o perioadă de maximum 15 ani, cu o dobândă reprezentând jumătate din dobânda de referinţă stabilită anual de Banca Naţională a României.Tinerii căsătoriţi, în vârstă de până la 30 de ani, precum şi persoanele trecute de 60 de ani vor plăti un avans de 10%, iar plata în rate lunare se eşalonează pe o perioadă de maximum 20 de ani.Comisionul cuvenit unităţilor specializate care evaluează şi vând apartamente este de 1% din valoarea acestora.Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii titulari sau membrii familiei lor – soţ, soţie, copii minori – care au dobândit sau au înstrăinat o locuinţă proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu.Chiriaşii care nu dispun de posibilităţi materiale pentru a cumpăra apartamentul în care locuiesc pot să rămână în continuare în spaţiul locativ respectiv, plătind chiria stabilită prin lege.Apartamentele dobândite în condiţiile alin. 1 nu pot fi înstrăinate 10 ani de la data cumpărării.";– Art. 14: "Persoanele îndreptăţite la restituirea în natură a apartamentelor sau, după caz, la acordarea de despăgubiri vor depune cereri în acest sens, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii."Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi în art. 44 care consacră garantarea proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că reglementările deduse controlului acordă posibilitatea tuturor chiriaşilor titulari ai contractelor de închiriere a apartamentelor în care locuiesc, aşa cum sunt acestea definite de prevederile art. 3 din lege, de a opta între a cumpăra aceste apartamente, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 din lege, sau de a rămâne în continuare chiriaşi. Condiţia prevăzută de lege pentru exercitarea acestui drept este ca apartamentele respective să nu fi fost restituite în natură persoanelor îndreptăţite, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, care au depus cereri în acest sens, în termenul legal.Curtea reţine că textele de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, de exemplu prin Decizia nr. 3 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 14 martie 2001, instanţa constituţională statuând asupra netemeiniciei criticii de neconstituţionalitate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia pronunţată în prealabil îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, 9 şi 14 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Corneliu Liviu Popescu şi Elena Iuliana Popescu în Dosarul nr. 29/299/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește