DECIZIE nr. 40 din 27 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „F.E.A.” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 10.415/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu există nici un aspect de neconstituţionalitate, iar cazurile de recuzare cuprinse în Codul de procedură civilă sunt pe deplin acoperitoare şi în concordanţă cu prevederile art. 21 din Constituţie,CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.415/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „F.E.A.” – S.A. Bucureşti.În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că prevederile art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 53.Se arată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti „nu reglementează expres motivele de recuzare [a executorilor judecătoreşti], dar cuprinde în acest sens o normă de trimitere, în conformitate cu care executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi numai dacă se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6, 8 şi 9 din Codul de procedură civilă”. Se consideră că prin limitarea motivelor de recuzare operată prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi prin cele ale art. 27 din Codul de procedură civilă se „înfrâng în mod evident dispoziţiile art. 21 din Constituţia României”, în acelaşi timp fiind „îngrădit dreptul de a obţine recuzarea unui executor judecătoresc care a dovedit atitudine partizană şi neprofesionalism”.Totodată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prin prevederile criticate "se reglementează şi o inegalitate între poziţia părţilor în procedura de executare, creditorul având posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu, în timp ce debitorului i se răpeşte această posibilitate".De asemenea, se consideră că, prin "îngrădirea posibilităţilor de recuzare" operată de cele două texte legale, se încalcă prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea posibilităţilor de recuzare […] nu este motivată prin nici unul dintre motivele indicate limitativ".Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Se consideră că "prin stabilirea limitativă a cazurilor de recuzare a judecătorilor şi implicit a celor de recuzare a executorilor judecătoreşti nu se aduce atingere în nici un mod […] art. 21 din Constituţie". Se mai arată, de asemenea, "cazurile de recuzare, deşi limitative, acoperă o sferă foarte largă a posibilităţilor în care s-ar putea aprecia lipsa de obiectivitate a judecătorului sau a executorului", iar "pentru alte motive decât cele prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 şi de art. 27 din Codul de procedură civilă există posibilitatea promovării altor cereri în justiţie, astfel că nu se poate vorbi în acest caz nici de o restrângere a exerciţiului unor drepturi”.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, "fără a se pune problema recuzării executorului, oricând în cursul executării silite, partea interesată poate să introducă contestaţie împotriva executării înseşi sau a oricărui act de executare, precum şi în cazul în care executorul refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii (art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă)".Se consideră, de asemenea, că debitorul beneficiază de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale cu creditorul urmăritor, fiind însă "de neconceput ca pentru orice apreciere subiectivă, cum ar fi partizanatul sau neprofesionalismul executorului, acesta să fie supus recuzării şi, sub acest pretext, debitorul de rea-credinţă să tergiverseze desăvârşirea actului de justiţie". Prin urmare, se apreciază că "reglementarea criticată nu contravine nici unei prevederi constituţionale, ci asigură în mod egal şi fără nici o îngrădire exercitarea şi îndeplinirea cu bunăcredinţă a drepturilor şi obligaţiilor stabilite prin lege, astfel cum, de principiu, este consacrat de art. 15 şi art. 57 din Constituţie".Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât "dispoziţiile legale criticate nu îngrădesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie şi nu încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil, nici la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil".Se apreciază că dispoziţiile criticate "sunt norme procedurale a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului", iar "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt şi cele referitoare la recuzare, precum şi modalităţi diferite de exercitare a drepturilor procesuale". Se mai arată că "prin soluţionarea cererii de recuzare, instanţa nu hotărăşte asupra fondului acţiunii", iar părţile au posibilitatea să se plângă instanţei în legătură cu respingerea cererii de recuzare.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, în punctul de vedere prezentat Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate "nu restrâng, sub nici un aspect, exerciţiul liberului acces la justiţie".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:– Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000: „Executorii judecătoreşti pot fi recuzaţi în cazul în care se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 27 pct. 1, 2, 3, 5, 6*), 8 şi 9 din Codul de procedură civilă”.;___________Notă …
*) Punctul 6 al art. 27 din Codul de procedură civilă a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000.– Art. 27 din Codul de procedură civilă: "Judecătorul poate fi recuzat:1. când el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soţ, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părţi;2. când el este soţ, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soţului uneia din aceste persoane;3. când soţul în viaţă şi nedespărţit este rudă sau afin a uneia din părţi până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viaţă ori despărţit, au rămas copii;4. dacă el, soţul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanţa unde una din părţi este judecător;5. dacă între aceleaşi persoane şi una din părţi a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;6. dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;7. dacă şi-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;8. dacă a primit de la una din părţi daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;9. dacă este vrăjmăşie între el, soţul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv şi una din părţi, soţii sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv."Textele constituţionale expres invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 şi 53. Este de observat că, deşi autorul excepţiei de neconstituţionalitate a invocat în susţinerea acesteia întregul text al art. 21 din Constituţie, în realitate excepţia se referă numai la primele trei alineate ale textului constituţional în cauză. Aceste texte constituţionale au următorul cuprins:– Art. 21 alin. (1)-(3): "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; … – Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că, în esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că stabilirea limitativă a cazurilor de recuzare a judecătorilor şi a executorilor judecătoreşti, precum şi procedura de alegere a executorului judecătoresc încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi pe cele cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Curtea constată că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă reglementează în mod limitativ cazurile de recuzare a judecătorilor, protejând, astfel, partea în cazul în care se presupune că judecătorul ar putea fi lipsit de obiectivitate. Curtea observă însă că dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă acoperă o paletă foarte largă de situaţii, iar toate cazurile de recuzare enumerate, la baza cărora stau criterii obiective şi raţionale, duc la finalitatea mai sus arătată. Pe această cale este împiedicată posibilitatea îndepărtării de către o parte de rea-credinţă a unui judecător pentru motive subiective sau netemeinice, situaţie ce nu contravine textelor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 53.De asemenea, Curtea reţine că enumerarea limitativă a cazurilor în care executorul judecătoresc poate fi recuzat se circumscrie cazurilor de recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă, cu excepţia unor situaţii care sunt specifice activităţii judecătorilor. Pe cale de consecinţă, nici textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 nu încalcă principiile statuate de art. 21 şi 53 din Constituţie.Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora procedura de judecată este prevăzută de lege, stabilirea cazurilor de recuzare este de competenţa legiuitorului, iar Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate să modifice sau să completeze prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate.În ceea ce priveşte susţinerea conform căreia există o inegalitate între poziţia părţilor, având în vedere că numai creditorul are "posibilitatea de a alege executorul care să instrumenteze procedura executării titlului executoriu", Curtea constată că această critică este nefondată, întrucât, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, în cadrul procedurii de executare silită, ambele părţi beneficiază de anumite garanţii procesuale, printre care posibilitatea de a formula contestaţie împotriva executării înseşi, împotriva oricărui act de executare etc. De asemenea, alegerea executorului judecătoresc de către creditor este justificată prin faptul că acesta este interesat în realizarea pe cale silită a creanţei sale, în condiţiile în care debitorul nu şi-a adus la îndeplinire obligaţia ce-i revine.De altfel, dispoziţiile art. 27 pct. 1 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar Curtea, prin Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2002, a stabilit că acestea sunt constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea Comercială „F.E.A.” – S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 10.415/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește