DECIZIE nr. 40 din 16 martie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIon Bonini – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bota Pompiliu în Dosarul nr. 511/1998 al Judecătoriei Orastie, judeţul Hunedoara.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 martie 1999, în lipsa autorului excepţiei, legal citat, şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, deoarece textul criticat nu contravine nici unei dispoziţii constituţionale, iar autorul excepţiei face o argumentare neconvingatoare, care ignora condiţiile legale pentru liberarea provizorie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Orastie, prin Încheierea din 4 iunie 1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 160^10 alin. 1 lit.b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bota Pompiliu într-o cauza penală având ca obiect revocarea liberării provizorii pe cauţiune.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 23 alin. (8) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie. Din cuprinsul textului atacat rezultă ca pentru revocarea liberării provizorii "nu este necesară o sentinta definitivă, fiind suficienta o simpla declansare a unei urmăriri penale, în baza unor reclamaţii, aceasta echivaland cu săvârşirea infracţiunii". Se apreciază ca procedura foarte sumară prevăzută de art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală nu garantează dreptul la apărare reglementat de Constituţie, deoarece martorii nu sunt audiati de instanţa şi nici confruntati cu inculpatul.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este vadit nefondata, deoarece prevederile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală aparţin titlului IV, şi anume "Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale", unde se regăsesc toate garanţiile procesuale menite a asigura drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, astfel cum sunt reglementate în Constituţie. Pe de altă parte, ca urmare a rolului activ, instanţa de judecată poate administra orice mijloc de proba pentru aflarea adevărului.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibila, deoarece art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua trebuie interpretat în legătură cu art. 160^2 şi cu art. 160^4 alin. 3, care prevăd că nu se acordă liberarea provizorie în cazul în care "exista date care justifica temerea ca inculpatul va săvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului". În acelaşi sens este citat şi art. 148 alin. 1 din Codul de procedură penală. Totodată se arata ca nici celelalte alineate criticate nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât sunt instituite suficiente garanţii pentru asigurarea dreptului la apărare în cazul revocării liberării provizorii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legal atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Din conţinutul încheierii de sesizare, precum şi din susţinerile autorului excepţiei rezultă ca textul criticat este art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală, care prevede:"Liberarea provizorie poate fi revocată dacă:………………………………………………………….b) inculpatul nu îndeplineşte, cu rea-credinţa, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat. … Revocarea liberării provizorii se dispune de către procuror prin ordonanţa, iar de instanţa prin încheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune şi în lipsa inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea facuta.În caz de revocare a liberării provizorii, procurorul sau instanţa dispune arestarea preventivă a inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.Dispoziţiile art. 160^9 alin. 2 şi 3 sunt aplicabile."1. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critica dispoziţiile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală, care prevăd ca măsura liberării provizorii poate fi revocată în cazul în care inculpatul incearca sa zadarniceasca aflarea adevărului ori săvârşeşte, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat, situaţie care contravine principiului constituţional al prezumţiei de nevinovatie.Din analiza prevederilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) rezultă ca acestea sunt constituţionale. Posibilitatea organului de urmărire penală sau, după caz, a instanţei de judecată de a revoca măsura liberării se interpretează în legătură cu dispoziţiile art. 160^2 alin. 2, privitoare la liberarea provizorie sub control judiciar, şi ale art. 160^4 alin. 3, referitoare la liberarea provizorie pe cauţiune, care prevăd, printre altele, ca liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care exista date care justifica temerea ca inculpatul va săvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte. Pe cale de consecinţa, este firesc ca aceasta condiţie negativa, prevăzută de lege pentru acordarea liberării provizorii inculpatului arestat preventiv, să fie cerută, deopotrivă, şi pentru menţinerea ei. Cu alte cuvinte, dacă prin neîndeplinirea ei se împiedica acordarea liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauţiune, existenta ulterioară a acesteia în comportamentul inculpatului liberat provizoriu justifica revocarea măsurii.Se constata, de asemenea, ca, potrivit art. 148 lit. d) din Codul de procedură penală, măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă "sunt date suficiente ca inculpatul a încercat sa zadarniceasca aflarea adevărului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte", iar conform lit. e) a aceluiaşi articol, dacă "inculpatul a comis din nou o infracţiune ori exista date care justifica temerea ca va săvârşi şi alte infracţiuni". Aceste condiţii legale de arestare a inculpatului coincid cazurilor de revocare a liberării provizorii din textul atacat, fiind totodată o aplicare a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora arestarea unei persoane este permisă numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. Prin urmare, este firesc ca o identitate cauzala sa producă efecte identice şi nu invers, cum se susţine în motivarea excepţiei.Curtea Constituţională constata ca invocarea principiului constituţional al prezumţiei de nevinovatie nu are nici o legătură cu prevederile art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală.Potrivit art. 23 alin. (8) din Constituţie, "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată." Nu însă existenta vinovatiei inculpatului pentru săvârşirea unei noi infracţiuni determina revocarea măsurii preventive, ci schimbarea condiţiilor care au fost avute în vedere la data dispunerii liberării provizorii, situaţie de natura să justifice temerea ca, datorită comportamentului infractional, acesta ar putea comite şi alte fapte penale.2. O a doua critica de neconstituţionalitate susţinută de autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. 160^10 alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală, care, în opinia acestuia, încalcă principiul dreptului la apărare prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie, care prevede că "dreptul la apărare este garantat". Se argumenteaza ca prin aceste reglementări este instituită o procedură sumară pentru revocarea liberării provizorii, iar "martorii nu sunt audiati de instanţa şi nici confruntati cu inculpatul care, neputându-le adresa întrebări, nu îşi poate exercita dreptul constituţional la apărare".Din examinarea prevederilor criticate Curtea constata că nu se încalcă principiul constituţional al dreptului la apărare. Interpretarea acestor texte legale se face în contextul tuturor prevederilor cuprinse în art. 160^10 , precum şi al celor la care se face trimitere. Textul cuprins la art. 160^10 alin. 2 din Codul de procedură penală prevede că revocarea liberării provizorii se dispune după ascultarea inculpatului asistat de apărător, ceea ce presupune posibilitatea pentru acesta de a solicita administrarea de probe în legătură cu oricare dintre cazurile de revocare a liberării provizorii.Şi dispoziţiile art. 160^10 alin. 4 din Codul de procedură penală, prin trimiterile făcute la art. 160^9 alin. 2 şi 3 şi apoi la art. 160^8 din acelaşi cod, asigura dreptul la apărare al inculpatului atât în faza de urmărire penală, cat şi în cea de judecată. Desigur ca în asemenea condiţii inculpatul căruia urmează sa i se revoce liberarea provizorie poate solicita administrarea oricăror probe, inclusiv audierea de martori şi procedura confruntarii la care se referă autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b) teza a doua, alin. 2, 3 şi 4 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Bota Pompiliu în Dosarul nr. 511/1998 al Judecătoriei Orastie, judeţul Hunedoara.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 1999.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește