DECIZIE nr. 4 din 15 ianuarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TVR ALFA” – S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 34/2001 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritima şi fluviala.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca textele constituţionale invocate în motivare nu sunt semnificative în soluţionarea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 18 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 34/2001, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritima şi fluviala a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „TVR ALFA” – S.R.L. din Galaţi într-un proces civil având ca obiect pretenţii referitoare la dreptul de autor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin aceste dispoziţii "se încalcă dreptul titularului de a dispune de propriile înregistrări sonore, nelasand posibilitatea unor asocieri directe, ci numai prin reprezentant, respectiv prin organismul de gestiune colectivă", ceea ce în opinia autorului excepţiei ar contraveni prevederilor art. 37, 49 şi 54 din Constituţie.Se mai susţine ca datorită formulării acestui text în mod greşit se ajunge să se interpreteze ca utilizatorii sunt obligaţi să obţină din partea organismelor de gestiune colectivă, în schimbul unei remuneraţii, autorizaţii neexclusive, deşi, potrivit art. 123 din Legea nr. 8/1996, „Titularii drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod personal sau, la cererea lor, prin organismele de gestiune colectivă”.De asemenea, se mai arata ca pentru interpretarea corecta a prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 trebuie avute în vedere şi următoarele dispoziţii legale:– art. 12 din Convenţia internationala pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi, a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma la 26 octombrie 1961, la care România a aderat prin Legea nr. 76/1998, care prevede că „[…] Legislaţia naţionala poate, în lipsa unei înţelegeri între cei interesaţi, sa stabilească condiţiile repartizării acestei remuneraţii.”;– dispoziţiile art. 12 alin. 1 din Tratatul O.M.P.I. privind interpretarile, executiile şi fonogramele, adoptat la Geneva la 20 decembrie 1996, ratificat prin Legea nr. 206/2000, potrivit cărora producătorii de fonograme beneficiază de dreptul exclusiv de a autoriza punerea la dispoziţie publicului a originalului şi a exemplarelor fonogramelor lor prin vânzare sau prin orice alt transfer de proprietate.Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritima şi fluviala apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece acest text ar trebui coroborat cu cel al art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, potrivit căruia „Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod personal sau, la cererea lor, prin organismele de gestiune colectivă”.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepţia ca neîntemeiată, arătând ca prevederile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 trebuie corelate cu cele ale art. 105 alin. (1) lit. c) şi ale art. 123 alin. (1) din aceeaşi lege. Se considera ca textele constituţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt incidente în cauza. Cu privire la referirea autorului excepţiei la modul de interpretare a prevederilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 se arata ca, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii, aspectele privind interpretarea şi aplicarea legii sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată.Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:– Art. 130 alin. (1) lit. a): "Organismele de gestiune colectivă au următoarele obligaţii:a) sa acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraţii, autorizaţii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaţiilor titularilor drepturilor, sub forma de licenţă neexclusiva;". … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii legale contravin art. 37, 49 şi 54 din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 37: "(1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate şi în alte forme de asociere.(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independentei României sunt neconstituţionale. … (3) Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică. … (4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:Dispoziţiile legale criticate trebuie corelate cu dispoziţiile art. 123 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, conform cărora „Titularii dreptului de autor şi ai drepturilor conexe îşi pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod personal sau, la cererea lor, prin organismele de gestiune colectivă”. Potrivit acestui text, producătorii de fonograme, în calitate de titulari ai unor drepturi conexe, pot opta pentru exercitarea în mod personal a drepturilor recunoscute prin Legea nr. 8/1996 sau, la cererea lor, prin organisme de gestiune colectivă. Raporturile dintre aceştia şi utilizatori fiind de natura contractuală, acestora le sunt aplicabile regulile dreptului civil. Sub acest aspect Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin textelor constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, excepţia urmând să fie respinsă.Curtea constata, de asemenea, că nu poate fi primită nici solicitarea autorului excepţiei privind interpretarea textului art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”. Interpretarea legii este atributul suveran al instanţei de judecată în opera de infaptuire a justiţiei, iar controlul acestei interpretări se realizează prin exercitarea căilor de atac.În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale, care s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 14 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 17 martie 1999.Cele stabilite de Curtea Constituţională prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, neexistand elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei sale.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TVR ALFA” – S.R.L. din Galaţi în Dosarul nr. 34/2001 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritima şi fluviala.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește