DECIZIE nr. 4*) din 10 februarie 1993

excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 din Legea nr. 12/1974



–––Notă …
*) Decizia este definitivă.Preşedinte Ion P. FilipescuJudecător Ioan MuraruJudecător Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent Gabriela DragomirescuCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca prin cererea înregistrată la Tribunalul Judeţean Bacau, Secţia contencios administrativ, formând obiectul dosarului nr. 38/C/1992, Societatea de Pescuit Sportiv „Mreana”, judeţul Bacau, a solicitat, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, anularea precizarii din adresa nr. 7743/1992 a Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bacau, prin care se condiţioneaza, astfel cum pretinde art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 privind piscicultura şi pescuitul, dreptul membrilor societăţii de a practica pescuitul sportiv de calitatea de membri ai Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România şi de posedarea unui permis eliberat de aceasta. În motivarea cererii, reclamanta susţine ca prevederea înscrisă în art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 a devenit, după adoptarea Constituţiei din 1991, discriminatorie şi neconstitutionala, deoarece este de natura a bloca dreptul de libera asociere în vederea practicării pescuitului sportiv şi se neagă ideea de pluralism, incalcandu-se astfel unul din drepturile fundamentale ale omului, şi anume acela prevăzut de art. 37 din Constituţie, care se referă la dreptul de asociere.Atât prin cererea de chemare în judecata, cat şi la termenul din 6 ianuarie 1993, reclamanta a solicitat trimiterea dosarului la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bacau, deşi legal citat la termenele din 18 decembrie 1992 şi 6 ianuarie 1993, nu s-a prezentat în instanţa, astfel că nu şi-a exprimat punctul de vedere în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate.Tribunalul Judeţului Bacau, conformându-se dispoziţiilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, şi-a exprimat opinia în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 16 din Legea nr. 12/1974, arătând ca „după adoptarea Constituţiei României din 21 noiembrie 1991, aceasta prevedere legală a devenit neconstitutionala, blocand dreptul de libera asociere în vederea practicării pescuitului sportiv, incalcandu-se astfel şi prevederile art. 37 alin. (1) din Constituţie”.Fiind sesizată prin încheierea Tribunalului Judeţean Bacau din 6 ianuarie 1993,CURTEA CONSTITUŢIONALĂluând act de susţinerea reclamantei şi de poziţia instanţei de judecată, având în vedere dispoziţiile art. 37 alin. (1), art. 49 şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, ale art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Într-adevăr, art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 pretinde calitatea de membru al Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi şi permis eliberat de aceasta ca o persoană sa practice pescuitul sportiv în bazinele şi zonele piscicole pe care asociaţia le are în folosinţă. Pe de altă parte, art. 37 alin. (1) din Constituţie consacra dreptul de asociere, ce cuprinde posibilitatea cetăţenilor de a se asocia, în mod liber, nu numai în partide politice şi sindicate, ci şi în alte tipuri de organizaţii, ligi şi uniuni, cu scopul de a participa la viaţa politica, ştiinţifică, socială, culturală, sportiva sau de a-şi realiza o serie de interese legitime comune. Acest drept fundamental, ca şi celelalte drepturi şi libertăţi, poate fi restrâns numai în condiţiile art. 49 alin. (1) din Constituţie, adică „numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav”. Şi în orice caz, potrivit alin. (2) al art. 49 din Constituţie: „Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii”.Deoarece Legea nr. 12/1974 este anterioară Constituţiei, examinarea constituţionalităţii prevederilor art. 16 alin. (1) din această lege trebuie facuta ţinând seama şi de dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”.Rezultă ca, dacă aprecierea este în sensul că art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 nu contravine art. 37 alin. (1) din Constituţie, prevederile sale rămân în vigoare, iar dacă se apreciază ca sunt în contradictie cu actualele dispoziţii constituţionale, singura consecinţa posibila este constatarea abrogării totale sau parţiale a textului.Fiind vorba însă de aplicarea unei legi anterioare Constituţiei la raporturi juridice stabilite după intrarea în vigoare a acesteia, obligaţia de a stabili dacă o prevedere legală contravine sau nu Constituţiei şi, în consecinţa, dacă este abrogată total ori parţial sau este în vigoare revine organului care aplica legea, adică instanţei de judecată. Curtea Constituţională urmează sa decidă asupra unei asemenea probleme numai, în mod excepţional, dacă instanţa, nerespectand o obligaţie legală, nu s-a pronunţat ori dacă a hotărât ca legea anterioară Constituţiei este în vigoare şi se invoca excepţia de neconstituţionalitate, precum şi atunci când instanţa apreciază ca un act normativ este neconstitutional, deşi nu este vorba de aplicarea unei legi anterioare Constituţiei la raporturi juridice stabilite după intrarea în vigoare a acesteia, ci de efectele aplicării unei legi anterioare Constituţiei, respectiv raporturi juridice stabilite anterior intrării în vigoare a Constituţiei.Faţa de împrejurarea ca Tribunalul Judeţean Bacau, prin încheierea din 6 ianuarie 1993, şi-a exprimat în mod expres şi neechivoc opinia în sensul că prevederea cuprinsă în art. 16 alin. 1 din Legea nr. 12/1974 este neconstitutionala, înseamnă ca a considerat-o abrogată, singura consecinţa posibila în cazul contrarietatii dintre o prevedere legală anterioară Constituţiei şi normele acesteia. În aceste condiţii, instanţa trebuie să constate ca sunt aplicabile dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie şi sa deducă consecinţele ce se impun, iar nu sa sesizeze Curtea Constituţională, care nu se poate substitui instanţei în stabilirea legii aplicabile litigiului.În consecinţa, în mod "vadit nefondat", în sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională şi excepţia urmează să fie respinsă ca atare. Reclamanta nu poate justifica un interes legitim pentru susţinerea excepţiei în faţa Curţii Constituţionale, deoarece, faţă de poziţia exprimată, instanţa este obligată sa deducă, în vederea stabilirii legii aplicabile, consecinţele ce decurg din dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie, al art. 13 lit. A/c), art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională, în unanimitate,În numele legii,DECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate formulată de Societatea de Pescuit Sportiv "Mreana", cu sediul în Bacau, str. Aviatori, bl. 24, sc. A, ap. 1, judeţul Bacau, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 38/C/1992 aflat pe rolul Tribunalului Judeţean Bacau, Secţia contencios administrativ.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la 10 februarie 1993.PREŞEDINTE,prof.dr.doc. Ion P. FilipescuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește