DECIZIE nr. 399 din 9 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în dosarele nr. 1.085/44/2005 şi nr. 1.304/44/2005 ale Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal răspunde consilierul juridic al Societăţii Comerciale "C.N.F.R. Navrom" – S.A., lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 356D/2006 şi nr. 357D/2006 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Consilierul juridic al Societăţii Comerciale "C.N.F.R. Navrom" – S.A. este de acord cu conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 357D/2006 la Dosarul nr. 356D/2006, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic al Societăţii Comerciale "C.N.F.R. Navrom" – S.A. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu o motivează, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, care dispune că „sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 15 februarie 2006, pronunţate în dosarele nr. 1.085/44/2005 şi nr. 1.304/44/2005, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză cu ocazia soluţionării unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece persoana care solicită apărarea şi asistenţa gratuită nu poate adresa direct instanţei de judecată cererea de asistenţă, ci trebuie să se adreseze baroului avocaţilor.Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că soluţionarea cererii de acordare a apărării şi asistenţei gratuite aparţine, ca şi în cazul acordării de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar şi a cauţiunilor, instanţei de judecată, singura diferenţă dintre cele două modalităţi de asistenţă judiciară fiind reprezentată de organul căruia i se adresează cererea. Dispoziţia potrivit căreia cererea de acordare a apărării şi asistenţei gratuite se adresează baroului avocaţilor nu trebuie interpretată în sensul că acesta este organul competent să soluţioneze cererea, în final instanţa de judecată fiind aceea care se pronunţă prin încheiere asupra cererii de acordare a asistenţei judiciare gratuite.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice şi nu îngrădeşte dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. De altfel, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă. Textul de lege criticat a fost modificat prin art. I pct. 15 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.Textul criticat are următorul cuprins: "Cererea de asistenţă judiciară se face în scris şi se depune la instanţa de judecată pentru situaţiile prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 1 sau, după caz, la baroul avocaţilor pentru situaţiile prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2, potrivit legii."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitoare la universalitatea legilor, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti. De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, art. 14 referitoare la interzicerea discriminării şi ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi încălcarea prevederilor art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asistenţa judiciară poate avea ca obiect, pe de o parte, acordarea de scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, a timbrului judiciar sau a cauţiunilor, precum şi apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaţilor, pe de altă parte.În primul caz cererea de asistenţă judiciară se face în scris şi se depune la instanţa de judecată, iar în al doilea caz, la baroul avocaţilor, potrivit legii. În cel de-al doilea caz, criticat de autorul excepţiei, cel care solicită apărarea şi asistenţa gratuită printr-un avocat delegat de baroul avocaţilor va face o cerere asupra căreia instanţa se va pronunţa, fără dezbateri, prin încheiere dată în camera de consiliu.Această cerere împreună cu încheierea de încuviinţare a asistenţei prevăzute la art. 75 alin. 1 pct. 2 se trimit de către instanţă de îndată baroului, pentru a proceda la asigurarea asistenţei judiciare în cauză, potrivit art. 77 alin. 3.Faptul că cererea de acordare a apărării şi asistenţei gratuite se adresează baroului avocaţilor nu trebuie interpretat în sensul că acesta este organul competent să soluţioneze cererea, în final instanţa de judecată fiind aceea care se pronunţă prin încheiere asupra cererii de acordare a asistenţei judiciare gratuite, încuviinţând-o sau nu, iar în cazul în care o va încuviinţa, o va trimite baroului. Aşa fiind, Curtea constată că textul de lege criticat nu vine în contradicţie cu prevederile din Legea fundamentală, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în dosarele nr. 1.085/44/2005 şi nr. 1.304/44/2005 ale Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește