DECIZIE nr. 397 din 9 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie ridicată de Iancu Ceuţă şi Corneliu Natanael Ceuţă în Dosarul nr. 599/2006 al Curţii de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că autorii excepţiei au depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public, arătând că aspectele invocate de autorii excepţiei, în motivarea acesteia, vizează modul de aplicare a reglementării criticate, iar nu neconstituţionalitatea sa, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 599/2006, Curtea de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie ridicată de Iancu Ceuţă şi Corneliu Natanael Ceuţă în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt criticate pe larg, prin raportare la dispoziţiile constituţionale cuprinse în: art. 16, privind egalitatea în drepturi, art. 26, privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 28, privind secretul corespondenţei, art. 30 alin. (6), care consacră dreptul la propria imagine, art. 32, privind dreptul la învăţătură, art. 41, care consacră dreptul la muncă, art. 51, privind dreptul de petiţionare, o serie de măsuri dispuse de administraţia penitenciarului în care se află deţinuţi cei doi autori. Se solicită ca, prin soluţia ce se va pronunţa de către Curtea Constituţională, să se recunoască faptul că drepturile nesocotite sunt drepturi subiective care "se încalcă în mod voit în penitenciar".Curtea de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât actul normativ criticat a fost emis "tocmai pentru garantarea exercitării drepturilor prevăzute de Constituţia României şi tratatele internaţionale semnate de ţara noastră".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate dau expresie normelor constituţionale invocate de autorii excepţiei. Se arată totodată că neconstituţionalitatea "este dedusă din pretinse lacune ale dispoziţiilor supuse controlului". Or, restabilirea concordanţei dintre lege şi Constituţie, într-o atare situaţie, ar presupune înlăturarea lacunei, prin completarea reglementării, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, aprobată prin Legea nr. 403/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003.Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele cuprinse în: art. 16, privind egalitatea în drepturi, art. 26, privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 28, privind secretul corespondenţei, art. 30 alin. (6), care consacră dreptul la propria imagine, art. 32, privind dreptul la învăţătură, art. 41, care consacră dreptul la muncă, art. 51, privind dreptul de petiţionare. Se mai invocă încălcarea de către administraţia penitenciarului a dreptului "la greva foamei fără restricţii", precum şi a dreptului persoanelor încarcerate "de a fi transportate la spital în cazul îmbolnăvirii unei rude apropiate sau în cazul decesului unei rude de gradul I".Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în realitate, autorii excepţiei, deţinuţi în Penitenciarul Bârcea Mare, sunt nemulţumiţi de măsurile dispuse de administraţia acestui penitenciar, cu privire la care arată că încalcă drepturile constituţionale menţionate. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”. Ca urmare, susţinerile în sensul că normele constituţionale nu sunt respectate de către conducerea penitenciarului nu pot fi analizate de către instanţa de contencios constituţional, ci numai de către instanţa de judecată competentă, reprezentând o problemă privind interpretarea şi aplicarea legii. În acest sens, chiar actul normativ criticat consacră accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de asemenea măsuri, stabilind în art. 3 alin. (2) că „împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot face plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul”.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, excepţie ridicată de Iancu Ceuţă şi Corneliu Natanael Ceuţă în Dosarul nr. 599/2006 al Curţii de Apel Alba-Iulia – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește