DECIZIE nr. 395 din 19 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Sanda Ioana Victoria Badralexi în Dosarul nr. 1.443/866/2008 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă, fond funciar.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, Comisia judeţeană de fond funciar a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.443/866/2008, Tribunalul Iaşi – Secţia civilă, fond funciar a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost ridicată de Sanda Ioana Victoria Badralexi într-o cauză având ca obiect recursul formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.389/13 iunie 2008 a Judecătoriei Paşcani prin care s-a respins cererea de repunere în termen şi acţiunea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că limitarea în timp a depunerii cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor este în contradicţie cu caracterul perpetuu al dreptului de proprietate privată. Astfel, sancţiunea decăderii din dreptul de a formula cereri de reconstituire după împlinirea termenului prevăzut de art. 33 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 1/2000 reprezintă o lipsire de proprietate contrară dispoziţiilor constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate, deşi legiuitorul a adoptat în mod succesiv acte normative prin care a stabilit termene noi până la care aceste cereri puteau fi formulate. Susţine că, prin adoptarea acestei soluţii legislative, statul lipseşte de proprietate persoanele care depun tardiv cererile de reconstituire a dreptului de proprietate privată.Tribunalul Iaşi – Secţia civilă, fond funciar apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece termenul prevăzut de lege pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate are în vedere exercitarea în condiţiile legii a acestui drept, dreptul de proprietate privată nefiind afectat, de vreme ce prevederile art. 103 din Codul de procedură civilă dau posibilitatea părţii de a îndeplini actul de procedură în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Totodată, arată că termenele de decădere asigură celeritate în aplicarea dispoziţiilor unui act normativ şi, de asemenea, contribuie la asigurarea stabilităţii raporturilor juridice determinate de aplicarea acelui act normativ.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea anumitor exigenţe legale, între care şi stabilirea unor termene, determinate de raţiuni care vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor civile. Consideră că dreptul de proprietate nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale care îi determină conţinutul şi limitele. Face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 253/2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000. Din notele scrise ale autorului rezultă, însă, că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 33 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 21 septembrie 2005. În prezent, dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „Persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.”Autorul excepţiei invocă încălcarea atât a dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi alin. (4) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, cât şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Cu privire la prevederile art. 33 din Legea nr. 1/2000 raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) teza întâi, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 246 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 25 aprilie 2007, constatând că acestea sunt constituţionale.În decizia menţionată, Curtea a reţinut că invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală nu poate fi reţinută, deoarece dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate. Or, în cauză, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere nu au calitatea de proprietar.În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 373 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 22 august 2005, în care s-a reţinut că persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere au beneficiat de un termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2000, în decursul căruia puteau fi depuse cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole sau forestiere. Curtea a constatat că acest termen a fost instituit de legiuitor ca posibilitate pentru cei care nu au depus astfel de cereri în decursul termenului iniţial, de 90 de zile, instituit prin art. IV din Legea nr. 169/1997 pentru persoanele care nu au depus cereri în termenul prevăzut de Legea fondului funciar nr. 18/1991 ori aceste cereri s-au pierdut sau cu privire la care nu au primit niciun răspuns. În aceste condiţii, Curtea a reţinut că nu sunt întemeiate susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la limitarea în timp a dreptului persoanelor interesate de a depune cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere.De altfel, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.056 din 26 noiembrie 2005, referitor la termenul de 6 luni, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în interiorul căruia trebuie făcută notificarea persoanei juridice deţinătoare a imobilului, stabilind că acest termen nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată, întrucât „recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare [ … ]”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) teza a treia din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Sanda Ioana Victoria Badralexi în Dosarul nr. 1.443/866/2008 al Tribunalului Iaşi – Secţia civilă, fond funciar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește