DECIZIE nr. 395 din 13 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ministerul Finanţelor Publice în Dosarul nr. 7.076/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă, pentru Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dna consilier juridic Mihaela Adelina Creţu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.076/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ministerul Finanţelor Publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 124 şi art. 138 din Constituţie, în măsura în care pot fi interpretate în sensul că instanţele judecătoreşti pot obliga autorităţile publice să efectueze acte administrative contrare normelor legale în vigoare sau de natură să modifice legea.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia în legătură cu excepţia ridicată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 26 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (1) – Subiectele de sesizare a instanţei:"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.";– Art. 18 alin. (1) – Soluţiile pe care le poate da instanţa:"(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă."În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor, ale art. 124 "Înfăptuirea justiţiei" şi ale art. 138 – "Bugetul public naţional".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că motivarea excepţiei se bazează pe o ipoteză de interpretare şi aplicare a textelor legale criticate, potrivit căreia "instanţele judecătoreşti pot obliga autorităţile publice să efectueze acte administrative contrare normelor legale în vigoare sau de natură să modifice legea". Un asemenea argument nu poate fi primit de Curtea Constituţională ca fiind un motiv de neconstituţionalitate a textelor de lege examinate.Potrivit art. 124 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii", iar în temeiul alin. (3) al aceluiaşi text, "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Soluţiile pe care instanţa de judecată le pronunţă în rezolvarea cauzelor se pronunţă, aşadar, în numele legii, fiind temeinic justificate sub aspectul legalităţii, iar în cazul interpretării sau aplicării greşite a legii, persoanele vătămate pot apela la căile legale de atac.Prevederile art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 constituie expresia dispoziţiilor art. 52 din Legea fundamentală, în temeiul cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. În acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 226/2010 (nepublicată)*).____________Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 226 din 9 martie 2010 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ministerul Finanţelor Publice în Dosarul nr. 7.076/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește