DECIZIE nr. 394 din 9 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 65, art. 66 şi art. 67 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 5.641/2005 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Monica Ioana Popa a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.641/2005, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală, ridicată de Dorin Tiberiu Popa în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 180 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, încalcă art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, prin aceea că fac o discriminare evidentă între persoanele acuzate de loviri sau alte violenţe comise asupra unui terţ şi cele acuzate de aceeaşi infracţiune săvârşită faţă de un membru al familiei, prin stabilirea unui minim al pedepsei mai ridicat în aceasta din urmă situaţie. Referitor la dispoziţiile art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală se arată că încalcă art. 24 din Legea fundamentală privind dreptul la apărare, autorul excepţiei susţinând în acest sens că, în cauză, are "calitatea de inculpat" în mod neconstituţional şi cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, fără ca împotriva sa să se fi pus acţiunea în mişcare în mod legal, precum şi faptul că i-au fost respinse "probe esenţiale", fără a se motiva această respingere.Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În ceea ce priveşte art. 180 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, se arată că nu încalcă art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi. Referitor la critica art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală, se apreciază că se referă la modalitatea în care s-a desfăşurat procesul penal în cauză, iar nu la contradicţia dintre aceste texte de lege şi dispoziţiile constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că textele legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte critica art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală, se mai arată că aceasta a fost determinată de modul de interpretare şi de aplicare a legii de către instanţa de judecată, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală.Textul din Codul penal criticat are următorul cuprins:– Art. 180 (Lovirea sau alte violenţe) alin. 2^1: "Faptele prevăzute la alin. 2 săvârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cu amendă."Textele din Codul de procedură penală criticate au următorul cuprins:– Art. 65 (Sarcina administrării probelor): "Sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.La cererea organului de urmărire penală ori a instanţei de judecată, orice persoană care cunoaşte vreo probă sau deţine vreun mijloc de probă este obligată să le aducă la cunoştinţă sau să le înfăţişeze.";– Art. 66 (Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor):"Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.În cazul când există probe de vinovăţie, învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.";– Art. 67 (Concludenţa şi utilitatea probei): "În cursul procesului penal părţile pot propune probe şi cere administrarea lor.Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsă, dacă proba este concludentă şi utilă.Admiterea sau respingerea cererii se face motivat."Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate sunt cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi în art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia invocată, Curtea reţine următoarele:I. Critica dispoziţiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, în sensul că acestea consacră o discriminare între persoanele acuzate de loviri sau alte violenţe comise asupra unui terţ şi cele acuzate de aceeaşi infracţiune săvârşită faţă de un membru al familiei, prin stabilirea unui minim al pedepsei mai mare în aceasta din urmă situaţie, este neîntemeiată. Instituirea unui tratament penal mai sever pentru anumite infracţiuni, apreciate de legiuitor ca având un grad mai ridicat de pericol social, cum este, în speţă, infracţiunea de lovire sau alte violenţe săvârşite asupra membrilor familiei, nu contravine principiului egalităţii în drepturi, reglementat de art. 16 din Legea fundamentală. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 127 din 18 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 19 mai 2004, că art. 16 din Constituţie vizează egalitate în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.II. În ceea ce priveşte critica art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta vizează modul de interpretare şi aplicare a legii în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, autorul excepţiei apreciind că i-au fost respinse "probe esenţiale" fără a se motiva această respingere. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată” şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura modul de aplicare a legii de către instanţele judecătoreşti, aceasta realizându-se în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Pentru cele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 180 alin. 2^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 65, 66 şi 67 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorin Tiberiu Popa în Dosarul nr. 5.641/2005 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește