DECIZIE nr. 394 din 26 aprilie 2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ana Poștărița și de Ioana Poștărița în Dosarul nr. 27.101/215/2009 al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.446D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și de menținere a practicii Curții Constituționale în materie.
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 27.101/215/2009, Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ana Poștărița și de Ioana Poștărița într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de partaj.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că cererea de intervenție accesorie, deși sprijină interesele uneia dintre părți, se fundamentează pe un interes propriu al intervenientului. Or, în măsura în care partea în interesul căreia s-a intervenit nu înțelege să exercite calea de atac a apelului sau a recursului împotriva unei hotărâri pronunțate în cauză, intervenientului îi este îngrădit dreptul la un recurs efectiv și, prin urmare, dreptul de acces liber la justiție.Curtea de Apel Craiova – Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată, în acest sens, că prin cererea de intervenție accesorie terțe persoane participă la procesul civil în scopul apărării drepturilor uneia dintre părți, nepromovând în justiție interese proprii, distincte de cele ale părților în favoarea cărora intervin. Mai mult, activitatea procesuală a intervenientului este limitată la acte ce nu sunt potrivnice părții în interesul căreia a intervenit. Astfel, dacă aceasta din urmă nu promovează calea de atac a recursului sau a apelului, promovarea unei astfel de căi de atac de către intervenient se socotește a fi neavenită, contravenind intereselor părții.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.Avocatul Poporului susține că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată astfel că cererea de intervenție are un caracter accesoriu cererii principale, fiind menită să sprijine interesele uneia dintre părți și nepromovând interese personale distincte ale titularului, motive pentru care apelul sau recursul declarat de acesta este inadmisibil, dacă partea pentru care a intervenit nu a promovat ea însăși o atare cale de atac, dar că nimic nu împiedică persoana interesată să se prevaleze de toate mijloacele și garanțiile procesuale prevăzute de Codul de procedură civilă pentru a-și realiza interesele.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 56 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți se socotește neavenit, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs".Se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 – Accesul liber la justiție.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 56 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 1.024 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 21 septembrie 2011, și Decizia nr. 628 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 28 august 2007, reținând că prin dispozițiile criticate nu se limitează drepturile părților și nici ale intervenienților, deoarece nimic nu îi împiedică pe aceștia să se adreseze instanțelor judecătorești, să folosească toate mijloacele de apărare prevăzute de lege și să beneficieze de garanțiile procesului echitabil.Curtea a mai reținut că intervenția în interesul altei persoane, având caracter accesoriu în raport cu cererea principală (formulată de partea în interesul căreia s-a făcut intervenția), permite unei persoane să se alăture și să susțină interesele unei părți aflate într-un litigiu pentru a întări poziția acesteia din urmă. Prin urmare, intervenția în interesul altei persoane este menită să sprijine reclamarea și realizarea drepturilor unei părți din litigiu, dar nu să îndeplinească acte și fapte în locul titularului parte în proces, din moment ce intervenientul nu poate invoca un interes propriu. Din acest motiv, textul criticat stabilește cu rigoare că nu poate fi primit apelul sau recursul făcut de către un intervenient în interesul altuia și introdus în locul apelului sau al recursului celui pentru care s-a făcut intervenția.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenței Curții, atât soluțiile, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ana Poștărița și Ioana Poștărița în Dosarul nr. 27.101/215/2009 al Curții de Apel Craiova – Secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.Definitivă și general obligatorie.Pronunțată în ședința din data de 26 aprilie 2012.
PREȘEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește