DECIZIE nr. 393 din 24 martie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, excepţie ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 5.066/86/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia penală şi de Dan Leaşă în Dosarul nr. 812/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent-şef referă asupra cauzei şi arată că partea Daniel Munteanu a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, respinge cererea privind acordarea unui nou termen de judecată în vederea apărării.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.165D/2010 şi nr. 2.311D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 2.311D/2010 la Dosarul nr. 2.165D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.066/86/2009, Tribunalul Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Rusu într-o cauză penală.Prin Încheierea nr. 51/F din 27 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 812/46/2009, Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.Excepţia a fost ridicată de Dan Leaşă într-o cauză penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. l), art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 132 alin. (1), deoarece au fost adoptate într-un domeniu privind instituţiile fundamentale ale statului, cum este Ministerul Public, instituţie constituţională ce trebuie să funcţioneze unitar şi coerent, pe principiile legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic. Or, în acest domeniu nu pot fi emise ordonanţe de urgenţă de către Guvern. De asemenea, dispoziţiile legale criticate contravin şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 235/2005.Instanţele de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, aşa cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 şi Legea nr. 54/2006, dispoziţii care au următoarea redactare:– Art. 1 alin. (1) şi alin. (3^1): "(1) Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie. [… ](3^1) Procurorul şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţională Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă apărute între Direcţia Naţională Anticorupţie şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public.";– Art. 4 alin. (1): "Direcţia Naţională Anticorupţie este condusă de un procuror şef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. l) referitoare la domeniul de reglementare al legii organice, art. 115 alin. (4) şi (6) referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţă şi art. 132 alin. (1) privind statutul procurorilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare.Astfel, prin Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, şi Decizia nr. 377 din 25 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate care urmăreau nerespectarea de către executiv a cerinţelor şi criteriilor referitoare la condiţiile adoptării ordonanţei de urgenţă criticate, precum şi la domeniile în care nu poate fi adoptat astfel de act normativ.În plus, Curtea a constatat că Legea nr. 54/2006 a fost adoptată de Parlament cu respectarea prevederilor constituţionale ale art. 75 şi art. 76 alin. (1).De asemenea, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 297 din 23 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 şi ale art. 1 alin. (1) şi alin. (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, statuând că este neîntemeiată critica privind încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (6). În acest sens, Curtea a reţinut, referitor la interdicţia Guvernului de a adopta o ordonanţă de urgenţă în domeniul instituţiilor fundamentale ale statului, în speţă, Ministerul Public, că fondul reglementării constituit de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 nu afectează instituţia Ministerului Public, transformarea Parchetului Naţional Anticorupţie în Direcţia Naţională Anticorupţie fiind un imperativ desprins, pe de o parte, din raţiuni de conformitate cu Legea fundamentală şi impuse la rândul lor de Decizia Curţii Constituţionale nr. 235/2005, definitivă şi general obligatorie, şi, pe de altă parte, din necesitatea îmbunătăţirii activităţii acestei structuri specializate. Întrucât prin natura şi finalitatea reglementării criticate nu s-au evidenţiat aspecte negative menite a perturba organizarea şi funcţionarea Ministerului Public, Curtea a respins o astfel de critică.De asemenea, prin Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009, Curtea a statuat că este neîntemeiată critica privind încălcarea prevederilor art. 132 din Constituţie, prin faptul că Direcţia Naţională Anticorupţie a fost concepută ca structură cu personalitate juridică în cadrul Ministerului Public, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie. Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, „Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii”, condiţii care au stat şi la fundamentarea organizării şi funcţionării Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Faptul că în art. 1 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 s-a prevăzut că procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţională Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii nu justifică susţinerea că textul de lege este neconstituţional. Dimpotrivă, având în vedere şi prevederile art. 132 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora procurorii îşi desfăşoară activitatea pe baza principiilor, legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, Curtea a constatat că dispoziţiile legale criticate nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituţionale menţionate şi o subliniere a naturii juridice a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aceea de magistratură specială instituită pentru combaterea infracţiunilor de corupţie.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care fundamentează deciziile sus-citate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, excepţie ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 5.066/86/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia penală şi de Dan Leaşă în Dosarul nr. 812/46/2009 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 martie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește