DECIZIE nr. 393 din 16 octombrie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 – Codul muncii



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubiana – Roman” – S.A. din Roman şi de Societatea Comercială „Romecanica” – S.R.L. din Roman în Dosarul nr. 2.462/2002 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa autorilor excepţiei şi a părţilor Blănaru Mihai şi Sindicatul Liber Mecanica U.S.L. Group Agrana, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 374C/2003. La apelul nominal în acest dosar se constată, de asemenea, lipsa autorilor excepţiei, Societatea Comercială "Danubiana – Roman" – S.A. din Roman şi Societatea Comercială "Romecanica" – S.R.L. din Roman, precum şi a părţilor Blaga Gheorghe şi Sindicatul Liber Mecanica U.S.L. Group Agrana, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Din oficiu, Curtea pune în discuţie problema conexării celor două cauze, având în vedere că, în ambele dosare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este acelaşi.Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune conexării.Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 374C/2003 la Dosarul nr. 373C/2003.Având cuvântul pe fondul cauzei, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că Legea nr. 10/1972 – Codul muncii a fost abrogată prin Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Noul Cod al muncii nu mai păstrează decât parţial prevederile anterioare, astfel încât critica de neconstituţionalitate formulată în cauza de faţă a rămas fără obiect.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierile din 9 septembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 2.462/2002 şi nr. 2.463/2002, Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Danubiana – Roman" – S.A. din Roman şi de Societatea Comercială "Romecanica" – S.R.L. din Roman în cadrul unor litigii de muncă legate de desfacerea unor contracte de muncă. Sesizarea a fost trimisă Curţii Constituţionale la 4 august 2003, după respingerea de către Curtea Supremă de Justiţie a recursului declarat împotriva încheierii de sesizare şi de suspendare a judecăţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 133 alin. (1) din Codul muncii se manifestă ca o expresie a "doctrinei socialist-comuniste", deoarece obligă unitatea angajatoare ca, în cazul desfacerii contractului de muncă pentru motivele prevăzute de art. 130 alin. (1) lit. a)-c), e) şi f) din Codul muncii, să ofere salariatului respectiv un alt loc de muncă, corespunzător pregătirii sale, solicitând în acest scop sprijinul organului ierarhic superior şi al organelor de repartizare în muncă ori să ia măsuri pentru recalificarea salariatului în cauză. Nu se are în vedere faptul că actuala Constituţie consacră dreptul la muncă, iar nu obligaţia de a avea un loc de muncă. Contrar principiilor economiei de piaţă, "se încearcă a se trece din responsabilitatea exclusivă a statului în responsabilitatea unor persoane juridice luarea unor măsuri privind asistenţa persoanelor în găsirea unui loc de muncă, ba mai mult, chiar în calificarea acestora". În opinia autorilor excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) – statul de drept, democratic şi social; ale art. 38 alin. (1) şi (2) – dreptul la muncă şi la protecţia socială a muncii; ale art. 43 – obligaţia statului de a asigura un nivel de trai decent; ale art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi f) – economia de piaţă şi, în consecinţă, trebuie considerate ca fiind abrogate prin art. 150 alin. (1) din Constituţie.Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Codul muncii "este întemeiată în raport de schimbările legislative esenţiale care au avut loc din momentul adoptării acestui text de lege şi până în prezent".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia este inadmisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât Legea nr. 10/1972 – Codul muncii nu mai este în vigoare, fiind abrogată expres prin Legea nr. 53/2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 – Codul muncii, care au următoarea redactare: „În cazul în care contractul de muncă urmează să fie desfăcut din iniţiativa unităţii pentru motivele prevăzute în art. 130 alin. (1) lit. a)-c), e) şi f), aceasta este obligată să ofere persoanelor în cauză trecerea în altă muncă corespunzătoare, solicitând în acest scop sprijinul organului ierarhic superior şi al organelor de repartizare în muncă sau, după caz, să ia măsuri pentru recalificarea acestor persoane.”În susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat au fost invocate următoarele prevederi constituţionale:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 38 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere.(2) Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice."; … – Art. 43: "(1) Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţă socială prevăzute de lege."; … – Art. 134: alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi f): "(1) Economia României este economie de piaţă.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; […] … f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii."; … – Art. 150 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate prin raportarea criticilor formulate la dispoziţiile şi principiile constituţionale, Curtea constată următoarele:Legea nr. 10/1972 – Codul muncii a fost în întregime abrogată de la data de 1 martie 2003 prin art. 298 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Dispoziţiile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 sunt păstrate numai parţial de noul Cod al muncii. Astfel, art. 64 prevede că: „(1) În cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.(2) În situaţia în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante potrivit alin. (1), acesta are obligaţia de a solicita sprijinul agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale sau, după caz, capacităţii de muncă stabilite de medicul de medicină a muncii, urmând să îi comunice salariatului soluţiile propuse de agenţie. … (3) Salariatul are la dispoziţie un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului conform prevederilor alin. (1) şi (2) pentru a-şi manifesta expres consimţământul cu privire la noul loc de muncă oferit. … (4) În cazul în care salariatul nu îşi manifestă expres consimţământul în termenul prevăzut la alin. (3), precum şi în cazul în care agenţia teritorială de ocupare a forţei de muncă nu poate îndeplini obligaţia prevăzută la alin. (2), angajatorul poate dispune concedierea salariatului. … (5) În cazul concedierii pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. c) salariatul beneficiază de o compensaţie, în condiţiile stabilite în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual de muncă, după caz." … Conform noii reglementări legale, obligaţiile angajatorului sunt impuse pentru trei situaţii în care urmează a se dispune concedierea salariatului, respectiv când, prin expertiză medicală, "se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului" pentru îndeplinirea atribuţiilor corespunzătoare locului de muncă ocupat, când "salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat" şi când contractul de muncă a încetat de drept "ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare". Aceste obligaţii constau în oferirea unui alt loc de muncă corespunzător, dacă există unul vacant în unitate, în solicitarea sprijinului agenţiei teritoriale de ocupare a forţei de muncă şi comunicarea către salariat a propunerilor făcute de agenţie.Oferirea unui alt loc de muncă este obligatorie numai dacă există asemenea loc de muncă vacant în unitate. Nu s-a mai păstrat obligaţia de a solicita sprijinul organului ierarhic superior şi a organelor de repartizare în muncă şi nici aceea de a lua măsuri pentru recalificarea persoanelor ale căror contracte individuale de muncă ar urma să fie desfăcute.În aceste condiţii Curtea constată că nu mai au obiect criticile de neconstituţionalitate formulate de autorii excepţiei, iar noile reglementări legale sunt în concordanţă cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (1) din Legea nr. 10/1972 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Danubiana – Roman” – S.A. din Roman şi de Societatea Comercială „Romecanica” – S.R.L. din Roman în dosarele nr. 2.462/2002 şi nr. 2.463/2002 ale Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește