DECIZIE nr. 393 din 12 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Rusu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. în Dosarul nr. 84/COM/2005 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A., prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Se susţine că restricţia prevăzută în textul de lege criticat nu se încadrează în nici una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 53 din Constituţie, care să justifice interdicţia instituită de dispoziţiile art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 53 din Constituţie nu sunt aplicabile în condiţiile în care dreptul de a participa la privatizarea societăţilor comerciale nu este un drept fundamental.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 84/COM/2005, Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, ale art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi ale articolului unic pct. 18 din Legea nr. 442/2004. Excepţia a fost ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. într-o cauză având ca obiect cererea formulată de aceasta privind obligarea AVAS de a desfăşura şi finaliza procedurile de privatizare ce îi revin prin lege.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile "art. 35 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, coroborat cu prevederile art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 442/2004, referindu-se la interdicţia/incapacitatea specială a AVAS de a încheia contracte de natura celor prevăzute la art. 14, şi, respectiv, de a nu putea înstrăina direct sau indirect, prin persoane interpuse, bunuri supuse valorificării prin contracte (operaţiuni de privatizare, astfel cum acestea sunt definite de lege), cu – printre alţii – acţionarii unui debitor cedat, constituie o restrângere nejustificată a exerciţiului unor drepturi, respectiv al dreptului unei persoane juridice de naţionalitate română de a participa la procesul de privatizare a unei societăţi comerciale la care aceasta este acţionar […]”. Se încalcă astfel, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 53 din Constituţie. Or, se arată în continuare, „aşa cum se poate observa din interpretarea literală a textului art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, coroborat cu prevederile art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, în cauza dedusă judecăţii nu există nici una din raţiunile ori situaţiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie care să justifice interdicţia unui acţionar al unei societăţi – debitor cedat către AVAS, care să determine incapacitatea atât a AVAS, cât şi a potenţialilor investitori interesaţi în privatizarea unei astfel de societăţi de a încheia contracte de vânzare-cumpărare de acţiuni”.Autorul excepţiei consideră totodată că textele legale criticate "se abat substanţial de la principiile şi regulile consacrate de Secţiunea I a Capitolului II al Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării”.Se mai arată, în argumentarea susţinerii, că dispoziţiile criticate încalcă "şi principiul libertăţii economice reglementat de art. 45, precum şi art. 135 – ambele din Constituţie, şi care vizează libera concurenţă, libera iniţiativă, libertatea comerţului şi alte valori fundamentale ale unei economii de piaţă, aşa cum este economia României – potrivit enunţului textului art. 135 alin. (1)".În ceea ce priveşte invocarea art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, autorul excepţiei consideră că prevederile criticate "încalcă principiul libertăţii comerţului (adică al posibilităţii legale de a încheia orice act sau fapt de comerţ care se circumscrie obiectului de activitate statutar al persoanelor implicate în astfel de operaţiuni) […], şi principiul liberei concurenţe în domeniul investiţiilor financiare, întrucât prin instituirea unei bariere legale nejustificate de exigenţele art. 53 din Constituţie se împiedică accesul agenţilor economici interesaţi pe o piaţă caracteristică, cu consecinţe posibil nefavorabile pentru o economie bazată pe libera concurenţă".Tribunalul Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că "este firească interdicţia impusă de art. 35 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prin care se dispune că AVAS-ul nu poate încheia contracte de privatizare cu acţionarii unor societăţi aflate în situaţia de a fi debitori cedaţi către AVAS, precum şi cea a art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, aprobată prin Legea nr. 442/2004, care nu dă dreptul persoanelor fizice sau juridice, române ori străine, care se regăsesc într-una din situaţiile art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, republicată, cu modificările ulterioare, să participe la procesul de privatizare”. În consecinţă, consideră că nu sunt încălcate prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie.Totodată, instanţa de judecată apreciază că nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere Guvernul arată că nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 45 privind libertatea economică şi cele ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, Guvernul susţine că prevederile legale criticate "sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală". În punctul de vedere prezentat, Guvernul apreciază că "limitările privind participarea la procesul de privatizare a anumitor categorii de persoane, pe care legiuitorul le-a avut în vedere, nu sunt de natură să aducă o restrângere a exerciţiului drepturilor sau libertăţilor, inclusiv libertăţii comerţului, întrucât măsurile sunt atât de moralitate, prin eliminarea unor inechităţi şi privilegii la participarea la procesul privatizării, cât şi de performanţă în realizarea acestui proces". Totodată, măsurile dispuse prin ordonanţele de urgenţă în cauză vin, dimpotrivă, să întărească protecţia concurenţei loiale, iar nu să încalce libera concurenţă.Guvernul mai arată că "procesul de privatizare presupune şi implică, totodată, o însănătoşire a mediului economic, ceea ce impune, în mod necesar, şi o reglementare corespunzătoare a condiţiilor şi limitelor în care persoanele fizice sau juridice interesate pot accede la activităţi economice şi comerciale".Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Constituţie, se apreciază că "finalizarea privatizării în mod accelerat a societăţilor comerciale care se mai află în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului justifică aplicarea unor prevederi speciale, aşa cum sunt şi cele indicate. Astfel, dispoziţiile legale criticate, referitoare la procesul de privatizare a persoanelor fizice sau juridice, se înscriu în reglementările menite să asigure îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti economia de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă".În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţă de prevederile art. 53 din Constituţie, Avocatul Poporului consideră că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece "dispoziţiile legale indicate nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale".În legătură cu critica de neconstituţionalitate prin care se invocă incompatibilitatea textului criticat cu dispoziţiile art. 45 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece "interdicţia Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului de a înstrăina bunuri supuse valorificării nu îngrădeşte sub nici un aspect accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii". În sensul celor arătate, Avocatului Poporului face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 231/2002 şi nr. 189/2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi celor ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 442/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.005 din 1 noiembrie 2004, precum şi cele ale art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, aprobată prin Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001.Examinând aceste prevederi legale, Curtea constată că, deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, ale art. 35 alin. 1 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 şi ale articolului unic pct. 18 din Legea nr. 442/2004, în realitate, critica de neconstituţionalitate se referă la art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, text introdus prin articolul unic pct. 18 din Legea nr. 442/2004. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 35 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, acestea sunt incluse în dispoziţiile art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, care fac trimitere la întreg textul art. 35 al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998. Acest din urmă text stabileşte, sub sancţiunea nulităţii, interdicţii cu privire la încheierea contractelor de valorificare a unor active bancare.În consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, care au următoarea redactare:– Art. 50^1: "(3) Nu vor putea participa la procesul de privatizare persoanele fizice sau juridice, române ori străine care se regăsesc în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, republicată, cu modificările ulterioare.”Dispoziţiile art. 35 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, la care face trimitere textul de lege criticat, au următorul cuprins:– Art. 35 alin. (1) lit. a), b) şi c): "(1) AVAB nu poate încheia contracte de natura celor prevăzute la art. 14 şi nu poate înstrăina, direct sau indirect, prin persoane interpuse, bunuri supuse valorificării, prin contracte cu:a) debitorii cedaţi ori fidejusorii acestora; … b) foştii proprietari ai bunurilor intrate în patrimoniul AVAB ca urmare a parcurgerii de către aceasta ori de către bancă a unor proceduri de executare silită sau de realizare a garanţiilor reale; … c) soţul/soţia, rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv ale persoanelor prevăzute la lit. a) şi b) sau, după caz, acţionarii, administratorii şi directorii persoanelor juridice aflate în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) şi b)." … Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate restrâng nejustificat exerciţiul unor drepturi, şi anume dreptul persoanelor juridice române de a participa la privatizarea societăţilor comerciale la care sunt acţionari, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 53, ale art. 45 şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie.Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au următorul cuprins:– Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";– Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a): "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Din analiza textului de lege criticat Curtea reţine că, în realitate, dispoziţia legală este justificată, întrucât stabileşte că la procesul de privatizare nu pot participa anumite categorii de persoane fizice sau juridice care au o strânsă legătură cu societatea care se privatizează, şi anume debitorii cedaţi ori fidejusorii acestora, foştii proprietari ai bunurilor intrate în patrimoniul AVAS ca urmare a parcurgerii de către acesta a unor proceduri de executare silită sau de realizare a garanţiilor reale, soţul/soţia, rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv ale acestor persoane, precum şi acţionarii, administratorii şi directorii persoanelor juridice aflate în una dintre aceste situaţii.Aceste incompatibilităţi au atât raţiuni de ordin economic, prin urmărirea realizării procesului de privatizare în condiţii de performanţă, cât şi raţiuni de ordin moral, prin înlăturarea unor categorii de persoane care ar putea profita de poziţia lor ori care ar fi beneficiat de pe urma unei situaţii economice dificile în care s-ar fi aflat societatea supusă privatizării.În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 45 din Constituţie privind libertatea economică, Curtea reţine că textul de lege criticat, prin conţinutul său, nu este de natură să împiedice accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă. De altfel, autorul excepţiei de neconstituţionalitate este o societate de investiţii care desfăşoară, în mod evident, activităţi economice. Pe de altă parte, textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei garantează exercitarea accesului liber la o activitate economică şi libera iniţiativă, în condiţiile legii, iar nu în mod absolut.De asemenea, în legătură cu susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie privind restrângerea unor drepturi şi libertăţi fundamentale, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât textul de lege criticat se referă la exceptarea de la procesul de privatizare a acelor persoane care au o anumită legătură cu societatea care se privatizează, iar nu la restrângerea unor drepturi sau libertăţi constituţionale.Curtea constată că este neîntemeiată şi susţinerea privind incompatibilitatea textului de lege criticat cu prevederile art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie. Aceasta, întrucât actul normativ al cărui text se critică vizează, aşa cum indică titlul şi conţinutul său, măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, obiectiv de interes general, în deplin acord cu prevederile textelor constituţionale invocate.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50^1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. în Dosarul nr. 84/COM/2005 al Tribunalului Braşov – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iulie 2005.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește