DECIZIE nr. 392 din 9 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana Maria Stanca Buru în Dosarul nr. 4.981/CIV/2005 al Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarele nr. 154D/2006, nr. 160D/2006, nr. 163D/2006, nr. 189D/2006 şi nr. 190D/2006. La apelul nominal în Dosarul nr. 154D/2006 răspunde partea Lucica Lefter Răducu, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.La apelul nominal în Dosarul nr. 160D/2006 răspund părţile Ion Dobrinoiu, Ştefan Dobrinoiu, Silvia Elena Dobrinoiu, Paul Dobrinoiu şi Antoaneta Andrei, lipsind autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.La apelul nominal în dosarele nr. 163D/2006, nr. 189D/2006 şi nr. 190D/2006 lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererilor de amânare a judecării cauzei depuse de avocatul Valentin Şerbănescu, apărătorul autorilor excepţiei de neconstituţionalitate din dosarele nr. 154D/2006, nr. 163D/2006, nr. 189D/2006 şi nr. 190D/2006, pentru imposibilitate de prezentare, din motive medicale.Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererilor de amânare, deoarece acestea nu au fost însoţite de înscrisuri doveditoare ale motivelor medicale invocate.Curtea, constatând că nu s-au depus dovezi în sprijinul acestor cereri, respinge solicitările de acordare a unui nou termen.Preşedintele Curţii, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor 6 dosare. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor.În temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 154D/2006, nr. 160D/2006, nr. 163D/2006, nr. 189D/2006 şi nr. 190D/2006 la Dosarul nr. 153D/2006, care este primul înregistrat, şi acordă cuvântul pe fond părţilor prezente.Partea Lucica Lefter Răducu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arătând că singurul scop urmărit de autorul excepţiei a fost tergiversarea judecării cauzei aflate pe rolul Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.Părţile Ion Dobrinoiu, Ştefan Dobrinoiu, Silvia Elena Dobrinoiu, Paul Dobrinoiu şi Antoaneta Andrei solicită, de asemenea, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că doresc finalizarea cât mai grabnică a judecării cauzei aflate pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.981/CIV/2005, Curtea de Apel Craiova – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Ana Maria Stanca Buru cu prilejul soluţionării unui recurs civil.Prin Încheierea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 29.683/2/2005 (nr. vechi 3.336/2005), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Cornel Lefter Răducu cu prilejul soluţionării unui recurs civil.Prin Încheierea din 31 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 28.516/2/2005 (nr. vechi 3.102/2005), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de către Gheorghe Dobrinoiu şi Laurenţiu Dobrinoiu cu prilejul soluţionării unui recurs civil.Prin Încheierea din 12 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 27.106/2/2005 (nr. vechi 984/2005), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Alina Delia Angelescu cu prilejul soluţionării unui recurs civil.Prin Încheierea din 30 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 26.673/2/2005 (nr. vechi 2.813/2005), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Doina Maria Chirvase cu prilejul soluţionării unui recurs civil.Prin Încheierea din 7 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.060/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II alin. (1), (3) şi (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Mihail Boureanu cu prilejul soluţionării unui recurs civil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că judecarea recursurilor de către curţile de apel care au soluţionat apelul în aceeaşi cauză este inadmisibilă şi contrară Constituţiei, chiar dacă pricinile vor fi soluţionate de alţi judecători decât cei care s-au pronunţat deja. De asemenea, se susţine că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 sunt neconstituţionale şi prin raportare la art. 15 din Legea fundamentală, deoarece îşi extind efectele şi în trecut, pentru litigii care intrau sub reglementările vechii legi şi care au fost iniţiate şi şi-au produs efectele sub reglementările acesteia. Mai mult, apreciază că este încălcat principiul egalităţii în faţa legii şi al accesului liber la justiţie, de vreme ce părţile din cauzele care vor fi trimise pe cale administrativă la aceleaşi instanţe de judecată ce au pronunţat hotărârea supusă unei căi de atac nu vor beneficia de un control judiciar real, exercitat de către o instanţă de judecată superioară, în condiţiile în care imparţialitatea, parte esenţială a unui adevărat act de justiţie, este grav lezată prin soluţionarea căii de atac de către aceeaşi instanţă de judecată care a pronunţat hotărârea supusă căii de atac. Totodată, consideră că dispoziţiile legale criticate le lezează dreptul la apărare, prin privarea de posibilitatea exercitării unui grad de jurisdicţie, ceea ce contravine şi art. 53 din Constituţie, întrucât dreptul de a exercita calea de atac a recursului este evident şi nejustificat restrâns. De asemenea, trimiterea pe cale administrativă a cauzelor încalcă în mod flagrant normele de procedură privind declinarea competenţei şi dispoziţiile art. 24 şi 129 din Constituţie, deoarece părţile nu se pot apăra, în mod nemijlocit sau prin intermediul unui avocat, iar împotriva actului de declinare a competenţei nu poate fi exercitată nici o cale de atac.Curtea de Apel Craiova – Secţia civilă, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii potrivit cărora:"(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. … (3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel. … (4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-(3), trimiterea dosarelor se va face, pe cale administrativă, instanţelor devenite competente să le judece." … Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1, 11, 15, art. 16 alin. (1), art. 20, 21, 24, art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124, 126 şi 129 din Constituţie, referitoare la statul român, dreptul internaţional şi dreptul intern, neretroactivitatea legii, egalitatea în drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti şi folosirea căilor de atac. De asemenea, s-a invocat încălcarea art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale şi a art. 1-11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fără a se arăta în ce constă, în concret, încălcarea acestor documente internaţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost examinate în cadrul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reţinut că reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacrată prin art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, iar „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.Cu acelaşi prilej, Curtea a respins critica privind retroactivitatea legii, dat fiind că dispoziţiile criticate sunt norme de procedură, de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor şi nu pentru trecut. De asemenea, nu este întemeiată nici critica privind încălcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacră un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea căilor de atac prevăzute de lege. Având în vedere şi prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), Curtea a reţinut că legiuitorul are competenţa de a stabili atât căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, cât şi procedura de exercitare a acestora. Astfel, atunci când calea de atac implică un control judiciar, ca în cazul recursului, nimic nu împiedică efectuarea acestui control de către alţi judecători de la instanţa care a pronunţat hotărârea atacată.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Ana Maria Stanca Buru în Dosarul nr. 4.981/CIV/2005 al Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă, de Cornel Lefter Răducu în Dosarul nr. 29.683/2/2005 (nr. vechi 3.336/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Gheorghe Dobrinoiu şi Laurenţiu Dobrinoiu în Dosarul nr. 28.516/2/2005 (nr. vechi 3.102/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Alina Delia Angelescu în Dosarul nr. 27.106/2/2005 (nr. vechi 984/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, de Doina Maria Chirvase în Dosarul nr. 26.673/2/2005 (nr. vechi 2.813/2005) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi de Mihail Boureanu în Dosarul nr. 1.060/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește