DECIZIE nr. 391 din 9 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Spitalul Municipal Curtea de Argeş în Dosarul nr. 64/C//2006 al Judecătoriei Curtea de Argeş.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reprezintă o reglementare cu caracter special, ale cărei prevederi se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, fără să excludă aplicarea acestora, inclusiv a celor referitoare la arbitraj.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 64/C//2006, Judecătoria Curtea de Argeş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Spitalul Municipal Curtea de Argeş într-o cauză civilă având ca obiect rejudecarea cererii de anulare a unei ordonanţe privind o somaţie de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea clauzei compromisorii ori a convenţiei de arbitraj înscrise într-un contract comercial sau a unei convenţii separate. Arată că prevederile art. 343^3 din Codul de procedură civilă şi ale cărţii a IV-a, intitulată „Despre arbitraj”, din acelaşi act normativ sunt întotdeauna aplicabile, iar în baza art. 969 din Codul civil voinţa părţilor înlătură, în cazul oricărui tip de litigiu, competenţa instanţelor judecătoreşti. Precizează că ordonanţa criticată nu prevede faptul că toate litigiile comerciale din România având ca obiect plata unei sume de bani se judecă numai prin somaţie de plată ori prin acţiune de drept comun, prin înlăturarea procedurii arbitrale. Invocă dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, potrivit cărora statul român este obligat să respecte tratatele internaţionale la care este parte, acestea integrându-se în dreptul intern, iar în caz de neconcordanţă între acestea şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale. Menţionează că, în privinţa arbitrajului, statul român a ratificat Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia privind recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine şi Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional.Judecătoria Curtea de Argeş precizează că, chiar dacă părţile au inserat o clauză compromisorie în cuprinsul contractului, competenţa de soluţionare a cererilor privind somaţia de plată aparţine instanţelor de drept comun, iar nu instanţelor arbitrale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere principiului constituţional privind instanţele judecătoreşti, prevăzut de art. 126 din Constituţie. Precizează că legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, conform atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituţie, cu condiţia ca nici o normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale. Menţionează că, în acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile nr. 161/2002, nr. 317/2002, nr. 470/2003, nr. 219/2005 şi nr. 497/2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările ulterioare. Ca urmare a modificărilor survenite prin art. I pct 12 al Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 2: "(1) Cererile privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.(2) La instanţele prevăzute la alin. (1) cererile se soluţionează de un singur judecător. … (3) Judecătorul verifică din oficiu competenţa instanţei, procedând potrivit legii." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 – „Dreptul internaţional şi dreptul intern” şi ale art. 20 – „Tratatele internaţionale privind drepturile omului”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi motivele invocate în susţinerea ei, Curtea constată, în primul rând, că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură a căror edictare reprezintă, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, atributul exclusiv al legiuitorului, care poate reglementa competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată, atâta vreme cât îşi subordonează acest demers normelor şi principiilor constituţionale. Or, în speţă nu poate fi reţinută încălcarea vreunui text constituţional.În al doilea rând, Curtea observă că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 11 din Constituţie, nefiind relevante în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.Critica autorului excepţiei prin raportare la dispoziţiile art. 20 din Constituţie nu poate fi reţinută, întrucât reglementările internaţionale au prioritate faţă de legile interne numai în măsura în care se referă la drepturi fundamentale ale omului. Or, instrumentele internaţionale referitoare la materia arbitrajului, enumerate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu au un astfel de domeniu de reglementare, iar Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de asemenea invocată de autorul excepţiei, nici măcar nu cuprinde prevederi referitoare la arbitraj.În fine, Curtea constată că neconcordanţa dispoziţiilor cuprinse în diverse acte normative, în speţa de faţă între art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 şi cele ale Codului de procedură civilă referitoare la arbitraj, nu pot forma obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţională.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Spitalul Municipal Curtea de Argeş în Dosarul nr. 64/C//2006 al Judecătoriei Curtea de Argeş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește