DECIZIE nr. 391 din 13 aprilie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cablevision of România” – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 240/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde prin avocat Societatea Comercială "Cablevision of România" – S.R.L. din Bucureşti, iar partea Consiliul Concurenţei prin inspector de concurenţă cu delegaţie la dosar, procedura de citare fiind legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei reiterează, în esenţă, motivele de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, astfel cum acestea au fost dezvoltate în faţa instanţei de judecată care a sesizat Curtea Constituţională.Reprezentantul Consiliului Concurenţei solicită, în principal, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aspectele invocate de autorul acesteia ţin, mai degrabă, de interpretarea şi aplicarea legii. În subsidiar, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei, întrucât legislaţia Uniunii Europene permite statelor membre să impună condiţii şi mai restrictive atât în cazurile de dependenţă economică, cât şi în cele ce privesc abuzul de putere dominantă. Se mai arată că economia naţională trebuie să funcţioneze după principiul economiei de piaţă, astfel încât nu se poate reţine încălcarea art. 45 şi 135 din Constituţie, din moment ce textul legal criticat este o expresie a grijii statului de a proteja acest principiu de rang constituţional.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât textul legal criticat constituie o măsură de sancţionare a abuzului de putere dominantă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 240/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cablevision of România” – S.R.L. Bucureşti într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.În motivarea excepţiei se susţine că textul legal criticat impune o limitare nejustificată a dreptului la libertate economică. Se apreciază că se creează o discriminare între operatorii economici care operează în exclusivitate pe teritoriul României şi cei care operează şi pe teritoriul altor state membre, în sensul că folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante prin majorarea nejustificată a preţurilor faţă de creşterea costurilor constituie practică anticoncurenţială numai în legislaţia românească, nu şi în cea comunitară, astfel încât operatorii economici care operează şi pe teritoriul altor state membre nu pot fi traşi la răspundere pentru un asemenea comportament. Se consideră că un operator economic trebuie sancţionat doar pentru preţuri excesive şi pentru preţuri de ruinare, astfel cum rezultă din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene şi din art. 6 lit. e) din Legea nr. 21/1996, nu şi pentru vreo altă categorie de preţuri pe care le impune.Se mai arată că textul criticat este ambiguu, întrucât nu stabileşte sfera de cuprindere a noţiunii de preţ sau tarif inechitabil; mai mult, se arată că acesta nu cuprinde nicio referire cu privire la posibilitatea unui operator economic aflat în poziţie dominantă de a majoră preţurile decât în măsura în care îi cresc costurile sau de a majoră preţurile în perioada în care îi cresc costurile.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, întrucât aspectele criticate privesc interpretarea normei legale criticate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, care au următorul cuprins:"Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante deţinute de către unul sau mai mulţi operatori economici pe piaţa românească ori pe o parte substanţială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurenţiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activităţii economice ori prejudicierea consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:a) impunerea, în mod direct sau indirect, a preţurilor de vânzare sau de cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile […]". … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 privind economia.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele:Dispoziţiile art. 6 lit. a) teza întâi din Legea nr. 21/1996 reprezintă o transpunere fidelă a dispoziţiilor art. 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Autorul excepţiei nu este însă nemulţumit propriu-zis de conţinutul normativ al acestor dispoziţii legale, ci mai degrabă de faptul că legea română prevede că folosirea în mod abuziv a unei poziţii dominante poate fi realizată atât prin impunerea unor preţuri inechitabile [art. 6 lit. a) din Legea nr. 21/1996], cât şi prin practicarea unor preţuri excesive sau de ruinare [art. 6 lit. e) din Legea nr. 21/1996]. Or, se arată că jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit că în sfera de cuprindere a noţiunii de preţ inechitabil se cuprind numai preţurile de ruinare şi preţurile excesive. În acest mod, noţiunea de preţ inechitabil din legislaţia românească tinde să capete un înţeles autonom, distinct de ceea ce a stabilit Curtea de la Luxembourg în jurisprudenţa sa.Raportat la o asemenea critică, instanţa constituţională reţine două aspecte, şi anume:I. Constatarea contrarietăţii între actele comunitare şi cele naţionale nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. Textul art. 148 alin. (2) din Constituţie prevede că actele comunitare obligatorii au prioritate faţă de cele naţionale în măsura în care acestea din urmă le sunt contrare. O asemenea chestiune, de aplicare prioritară a unor norme comunitare obligatorii, intră în competenţa instanţelor de judecată. Astfel, competenţa de a tranşa un conflict între norma naţională şi cea comunitară revine instanţei de drept comun.II. În materia concurenţei, statele membre pot impune criterii suplimentare în vederea protejării concurenţei loiale în sensul art. 135 din Constituţie. Un astfel de criteriu este şi sancţionarea abuzului de poziţie dominantă prin impunerea în mod direct sau indirect a unor preţuri inechitabile. Analizând acest criteriu impus de legiuitor, Curtea constată că libertatea economică, în primul rând, presupune garantarea accesului pe piaţă al operatorilor economici, precum şi protejarea destinatarilor serviciului prestat sau al bunurilor furnizate. Or, dacă prin lege se impun asemenea garanţii, înseamnă că legiuitorul ordinar a transpus la nivelul acesteia o garanţie de natură a asigura existenţa unei reale libertăţi economice în condiţiile prevăzute de art. 45 din Constituţie.Curtea constată că paralela pe care o face autorul excepţiei între art. 6 lit. a), art. 6 lit. e) şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene porneşte de la o premisă greşită, întrucât, în mod eronat, arată că un preţ inechitabil înseamnă întotdeauna preţ excesiv sau ruinător. Or, art. 6 lit. a) din Legea nr. 21/1996 reglementează genul, fiind reglementarea cu caracter general. Art.6 lit. e) din lege prevede sancţionarea operatorilor economici care au o poziţie dominantă pentru aplicarea unor preţuri excesive sau ruinătoare, deci, în esenţă, tot pentru aplicarea unor preţuri inechitabile, dar deja este vorba de specie, de o reglementare specială. Prin urmare, Consiliul Concurenţei nu ar putea sancţiona un operator economic, prin aplicarea concurentă a dispoziţiilor art. 6 lit. a) şi e) din lege, pentru săvârşirea aceleiaşi fapte.Preluarea la nivel naţional, prin art. 6 lit. e) din lege, a unor aspecte rezultând din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu este decât o exemplificare a ceea ce poate însemna un preţ inechitabil. Este evident că sfera acestei noţiuni este foarte largă, astfel încât un preţ inechitabil nu este întotdeauna excesiv sau ruinător, în acest sens putându-se cita chiar situaţia din speţa de faţă, unde un operator economic care deţinea o poziţie dominantă pe piaţă a mărit, în mod nejustificat, preţul serviciului prestat, dar fără ca această creştere să echivaleze cu un preţ excesiv sau ruinător.Astfel, nu se poate susţine că statul prin atari măsuri nu protejează libertatea economică, din contră, protejând concurenţa loială, aşa cum aceasta este reglementată de art. 135 din Constituţie, este garantată libertatea economică a persoanelor fizice sau juridice, după caz.În lipsa vreunei afectări a dreptului înscris la art. 45 din Constituţie, Curtea constată că art. 53, invocat în susţinerea excepţiei, nu este incident în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 lit. a) teza întâi din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cablevision of România” – S.R.L. Bucureşti în Dosarul nr. 240/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 aprilie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește