DECIZIE nr. 39 din 6 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, precum şi a celor ale art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, precum şi a celor ale art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, excepţie ridicată de Emil Camarasan în Dosarul nr. 3.936/2000 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei, precum şi celelalte părţi: Ministerul de Interne şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie Maramures. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 150 alin. (1), solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 iulie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.936/2000, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, precum şi a celor ale art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului. Excepţia a fost ridicată de Emil Camarasan într-o acţiune în contencios administrativ, formulată împotriva Ministerului de Interne.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca pentru perioada 1966-1981 în care a fost ofiţer de militie, desfasurand activităţi care se încadrează în grupa I de muncă, Ministerul de Interne refuza sa îi elibereze o adeverinta pentru atestarea acestui fapt, considerând ca dispoziţiile Decretului-lege nr. 68/1990 vizează domeniul general şi nu sunt aplicabile cadrelor militare. Se considera ca dispoziţiile legale criticate, având vicii de redactare, dau posibilitatea unui tratament juridic discriminatoriu, ceea ce contravine principiului egalităţii consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor constituţionale ale art. 150 alin. (1). Se mai arata ca „beneficiul prevăzut la art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 trebuie să profite şi cadrelor militare, în activitate sau nu după anul 1969, iar în ceea ce priveşte art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 82/1999, acesta ar urma să fie mai clar redactat pentru a se corobora cu prevederile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990„.Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este intemeiata, deoarece dispoziţiile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 82/1999 contravin prevederilor constituţionale invocate, prin faptul ca recunosc dreptul de încadrare în grupele I şi II de muncă „doar în favoarea unor categorii de cetăţeni, nu şi în favoarea altora, care se afla în aceeaşi situaţie”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este intemeiata. În acest sens se arata ca, "În concordanta cu prevederile generale cuprinse în art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, care stabilesc ca încadrarea în grupele I şi II de muncă se aplică lt; lt;pe întreaga perioadă gt; gt; cat cei în cauza lt; lt;au lucrat la locurile de muncă şi activităţile respective gt; gt;, în art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 82/1999 s-a cuprins un text similar”. Se considera ca aceste texte se aplică „tuturor persoanelor care beneficiază de prevederile Decretului-lege nr. 68/1990 şi respectiv ale Ordonanţei Guvernului nr. 82/1999, în caz contrar creandu-se discriminări care ar încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie”. Se invoca şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 87/1999.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 31 august 1999, precum şi cele ale art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 9 februarie 1990.Aceste texte de lege au următorul cuprins:– Art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 82/1999: „Încadrarea în grupele I sau II de muncă se face pentru întreaga perioadă desfăşurată în locurile de muncă şi activităţile stabilite pentru fiecare categorie profesională.”;– Art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990:"Personalul de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I şi II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cat au lucrat la locurile de muncă şi activităţile respective."Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 150 alin. (1), care prevăd:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 150 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 82/1999, Curtea retine ca acestea nu instituie nici un tratament discriminatoriu persoanelor care au lucrat la locuri de muncă sau au desfăşurat activităţi prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă, prevăzând încadrarea în grupele respective de muncă, pe întreaga perioadă desfăşurată în asemenea locuri de muncă sau activităţi, indiferent de data la care au încetat sa mai activeze în acele locuri de muncă sau activităţi. Deoarece aceste dispoziţii legale nu încalcă prevederile constituţionale invocate, excepţia este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, Curtea constata ca acest text de lege reglementează dreptul la recunoaşterea vechimii în grupele I şi II de muncă pe întreaga perioadă în care a fost încadrat la locurile de muncă sau în activităţile din aceste grupe doar personalului care şi la data intrării în vigoare a decretului-lege era încadrat la asemenea locuri de muncă sau activităţi. Asupra acestui text de lege Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 87 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, statuand ca este neconstitutional „în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I şi II de muncă, nu şi celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activităţi anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv”.În ceea ce priveşte susţinerea ca dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 nu ar mai fi în vigoare, potrivit prevederilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut prin aceeaşi decizie ca aceste dispoziţii legale „nu sunt neconstituţionale pentru ca au recunoscut beneficiul acestor drepturi, ci pentru faptul ca îl recunosc doar în favoarea unor categorii de cetăţeni, nu şi în favoarea altora care, realmente, se afla în aceeaşi situaţie. În cazul în care s-ar considera ca dispoziţiile Decretului-lege nr. 68/1990 sunt abrogate prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituţie ar fi private şi acele categorii de cetăţeni pentru care textul de lege criticat a recunoscut beneficiul drepturilor câştigate prin activitatea desfăşurată în condiţii deosebite”.Aceste considerente sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În consecinţa, având în vedere prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii, rezultă ca, în temeiul alin. (6) din acelaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 este inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 82/1999 pentru modificarea şi completarea Decretului nr. 247/1977 cu privire la încadrarea cadrelor militare permanente în grupele I, II sau III de muncă, excepţie ridicată de Emil Camarasan în Dosarul nr. 3.936/2000 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru inlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 februarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește