DECIZIE nr. 39 din 19 ianuarie 2006

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 20/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 188 din 28 februarie 2006
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 538 25/11/2004 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE 21 10/04/1996
ActulREFERIRE LALEGE 21 10/04/1996 ART. 46
ActulREFERIRE LALEGE (R) 21 10/04/1996
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 21 10/04/1996 ART. 40
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorAntonia Constantin – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom Aviation” – S.A. în Dosarul nr. 1.419/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat, şi Consiliul Concurentei, prin consilier juridic.Reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea acesteia. Se arata ca natura juridică a înscrisului la care se referă art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 nu se regaseste în enumerarea prevăzută la art. 28 din lege. Astfel, înscrisul respectiv nu constituie un act administrativ sau un act administrativ-jurisdicţional care să poată fi supus controlului exercitat de instanţa de judecată, iar textul legal criticat nu prevede instanţa competenţa sa exercite acest control. Textul de lege criticat este în contradictie şi cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, care a statuat ca accesul la structurile judecătoreşti se face cu respectarea regulilor de competenţa stabilite de lege. Se apreciază ca art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 încalcă art. 21 din Constituţie şi sub aspectul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. De altfel, nici în legislaţia comunitara în materie de concurenta nu se prevede o astfel de modalitate de soluţionare a unei plângeri.Reprezentantul Consiliului Concurentei solicita respingerea excepţiei pentru motivele cuprinse în întâmpinarea depusa la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, considerând ca excepţia de neconstituţionalitate vizează aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, iar nu de constituţionalitatea textului criticat. De altfel, se arata în continuare, înscrisul la care se referă dispoziţiile legale criticate poate fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ, fiind astfel respectat principiul accesului liber la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 iunie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.419/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom Aviation” – S.A. într-o cauza având ca obiect soluţionarea plângerii acesteia împotriva răspunsului Consiliului Concurentei, formulat în baza art. 46 alin. (3) din Legea concurentei [devenit art. 40 alin. (3) în urma republicarii].În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca din interpretarea art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 rezultă ca „este reglementată expres numai modalitatea de atacare în faţa instanţei de judecată a deciziilor, iar în ceea ce priveşte înscrisul remis petentului, legea nu prevede o astfel de cale de atac”, textul incalcand astfel dispoziţiile art. 21 din Constituţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca, deşi plângerea adresată unui organ cu atribuţii jurisdicţionale stabilite prin lege este soluţionată printr-un act administrativ-jurisdicţional care va fi supus întotdeauna controlului instanţelor judecătoreşti, Consiliul Concurentei poate hotărî "ca un număr de plângeri să fie soluţionate în modalitatea răspunsului printr-un înscris, apreciind ca respectivele plângeri/cereri nu cad sub incidenţa legii concurentei. O astfel de soluţie rămâne la latitudinea Consiliului Concurentei şi poate fi data în cazul oricărei cereri, cunoscând faptul că nu va fi cenzurata de instanţa judecătorească."Autorul excepţiei apreciază ca dispoziţiile legale criticate ar trebui inlaturate din lege, "întrucât dau naştere la serioase dezbateri cu privire la legalitatea soluţionării plângerii în modalitatea emiterii unui înscris şi vătăma un drept fundamental consacrat de Constituţie, [iar] în legislaţia europeană în materie de concurenta nu exista o prevedere similară".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considera ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 21 din Constituţie, "susţinerea reclamantei în argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată fiind rodul propriei interpretări".Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale ce fac obiectul controlului de constituţionalitate nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. Se susţine ca Legea concurentei nr. 21/1996 nu prevede o procedură specială cu privire la modul de soluţionare a cererilor/plangerilor adresate Consiliului Concurentei în conformitate cu art. 40 alin. (3) din lege, dar nici nu interzice „petentului care se considera vătămat într-un drept sau interes legitim să se adreseze instanţei potrivit dreptului comun”.Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate sunt constituţionale, întrucât dispoziţiile legale criticate "nu ingradesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie art. 46 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificările ulterioare. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, în baza art. III din Legea nr. 538/2004, Legea concurentei nr. 21/1996 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, textul de lege criticat devenind art. 40 alin. (3).În consecinţa, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, care au următorul cuprins: „(3) În cazul în care cererea sau plângerea înaintată nu cade sub incidenţa prezentei legi, Consiliul Concurentei va răspunde, în scris, în termenele prevăzute prin legi speciale.”Critica de neconstituţionalitate are la baza, în esenta, susţinerea potrivit căreia acest text de lege încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, deoarece, asa cum susţine autorul excepţiei, din interpretarea coroborata a dispoziţiilor criticate cu celelalte texte din lege ar rezultă ca actul prin care Consiliul Concurentei răspunde în scris petentului în condiţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 nu poate fi atacat în justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.Existenta procedurii instituite prin dispoziţiile legale criticate, şi anume obligaţia Consiliului Concurentei de a răspunde în scris petentului în cazul în care cererea sau plângerea sa nu cade sub incidenţa Legii nr. 21/1996, nu conduce la concluzia ca actul respectiv nu poate fi contestat în faţa instanţelor judecătoreşti. Alin. (2) al art. 21 din Constituţie prevede că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie, or, este evident ca reglementarea legală a procedurii respective nu ingradeste, şi cu atât mai mult nu interzice, sub nici o formă, exercitarea acestui drept constituţional. De asemenea, faptul ca legea concurentei nu prevede o cale de atac împotriva înscrisului comunicat în conformitate cu art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 nu semnifica interzicerea sau limitarea posibilităţilor pe care persoana interesată le are la indemana de a se adresa instanţei de judecată împotriva unui astfel de înscris. În cuprinsul legii nu se stabileşte natura juridică a actului prin care Consiliul Concurentei răspunde în scris în baza prevederilor legale criticate, persoana nemultumita de răspuns având acces la instanţele de contencios administrativ în cazul în care se considera vătămată într-un drept sau interes legitim. De altfel, Curtea observa ca autorul excepţiei s-a adresat instanţei de judecată împotriva răspunsului Consiliului Concurentei formulat în baza art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996, prilej cu care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.În legătură cu susţinerile referitoare la omisiunea legiuitorului de a reglementa prin acelaşi text de lege – art. 40 alin. (3) din Legea nr. 21/1996 – o cale de atac împotriva răspunsului emis de către Consiliul Concurentei, Curtea constata că nu poate primi o asemenea critica, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 Curtea se pronunţa numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.”Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom Aviation” – S.A. în Dosarul nr. 1.419/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x