DECIZIE nr. 389 din 19 martie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Horia” – S.R.L. din localitatea Horia în Dosarul nr. 1.498/108/2008 al Tribunalului Arad – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.498/108/2008, Tribunalul Arad – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Horia” – S.R.L. din localitatea Horia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prevederile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora legea civilă dispune numai pentru viitor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi art. 44 privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii. Astfel, în condiţiile în care termenul general de prescripţie este de 3 ani, în ceea ce priveşte creanţele bugetare legea instituie un termen special de prescripţie de 7 ani, fără ca diferenţa, vădit disproporţionată, să aibă la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă, care să urmărească realizarea unui scop legitim. Mai mult, textul legal criticat este contrar şi prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor saleTribunalul Arad – Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată, arătând că dispoziţiile criticate instituie un tratament discriminatoriu între Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi ceilalţi justiţiabili.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră excepţia neîntemeiată, arătând că, prin instituirea unui termen de prescripţie special cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, nu se încalcă dreptul de proprietate privată şi nici celelalte dispoziţii constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, text de lege care are următorul conţinut: „Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formulă executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplică creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silită a fost prescris.”Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 44. De asemenea, se mai susţine nesocotirea prevederilor referitoare la dreptul la un proces echitabil, cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca şi în prezenta cauză, soluţia adoptată fiind de respingere a criticilor ca neîntemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 24 martie 2005, Curtea a statuat că nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât egalitatea nu înseamnă uniformitate, impunându-se stabilirea unui tratament juridic diferit pentru situaţii diferite, când aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. În cazul de faţă, această soluţie se impune datorită legăturii indisolubile dintre creanţele preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi bugetul de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferenţa de tratament juridic privind termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.Curtea a reţinut, de asemenea, că instituirea unui termen de prescripţie special cu privire la dreptul de a cere executarea silită în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcă dreptul de proprietate privată, precum şi că textul legal criticat ocroteşte realizarea veniturilor obţinute din valorificarea unor active ale statului şi, prin urmare, nu se are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private în raport cu calitatea titularilor.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Agroindustriala Horia” – S.R.L. din localitatea Horia în Dosarul nr. 1.498/108/2008 al Tribunalului Arad – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2009.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește