DECIZIE nr. 388 din 25 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Anica Duţă, Marin Oprea şi Ioana Chirică în Dosarul nr. 640/2/2007 (350/CIV/2007) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal răspund autorii excepţiei, prin avocat Ion Dulgheru din cadrul Baroului Bucureşti, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea acesteia, sens în care reiterează motivele de neconstituţionalitate invocate în faţa instanţei de judecată. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 640/2/2007 (350/CIV/2007), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Anica Duţă, Marin Oprea şi Ioana Chirică în cadrul contestaţiei în anulare formulate împotriva unei decizii civile având ca obiect „fond funciar”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin prevederile de lege criticate se aduc grave prejudicii dreptului constituţional la un proces echitabil, fiind "ilogic ca aceeaşi instanţă care judecă o cale de atac să judece o altă cale de atac superioară", precum şi că "trimiterea dosarelor pe cale administrativă (inclusiv organizarea administrativă a instanţelor)" în temeiul textului de lege criticat "înseamnă o imixtiune în actul de justiţie".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât "legiuitorul este suveran în stabilirea şi adoptarea regulilor de procedură", iar "părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale", şi, de altfel, "reglementarea dedusă controlului are caracter tranzitoriu şi, ca atare, nu aduce niciun fel de atingere dreptului părţii la un proces efectiv în înţelesul larg al acestei noţiuni, acela de cale de atac efectivă". Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. II din Legea nr. 219/2005 sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Deciziile nr. 193/2006, nr. 323/2006, nr. 488/2006, nr. 595/2006 şi nr. 447/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, text de lege care are următorul cuprins: „În cazurile prevăzute la alin. (1) – (3), trimiterea dosarelor se face, pe cale administrativă, instanţelor competente să le judece”. Alin. (1) – (3), la care se face trimitere, prevăd:"(1) Procesele în curs de judecată în primă instanţă la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite, precum şi căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit legii.(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale. … (3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege se consideră că sunt încălcate, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) – "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale", ale art. 133 alin. (1) – "Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei", ale art. 134 referitor la atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale art. 21 alin. (1) – "Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime" şi alin. (3) – "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei susţine că prevederile art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 aduc grave prejudicii dreptului constituţional la un proces echitabil, întrucât presupun trimiterea recursului spre rejudecare de către instanţa care a respins apelul.Din analiza acestor susţineri, Curtea constată că în jurisprudenţa sa s-a mai pronunţat cu privire la aspecte precum cele invocate în prezenta cauză. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 219/2005, Curtea a reţinut că, în temeiul acestui text de lege, apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale, iar, în mod similar, recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrării în vigoare a legii şi care, potrivit acesteia, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel. În toate aceste cazuri, trimiterea dosarelor la instanţele competente, potrivit legii noi, se face pe cale administrativă, fără a se mai pronunţa o hotărâre de declinare a competenţei. Această reglementare are menirea să înlăture o gravă disfuncţie în sistemul judiciar, cauzată de supraîncărcarea Înaltei Curţi de Casaţiei şi Justiţie cu sarcini privind judecarea unor căi de atac, consecinţa fiind prelungirea duratei proceselor dincolo de limitele rezonabile cerute de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de tratatele internaţionale. Aşa fiind, prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că soluţia trimiterii pe cale administrativă a dosarelor s-a impus pentru a se evita pe cât posibil tergiversarea soluţionării cauzelor. Chiar dacă, prin efectul aplicării imediate a noii reglementări referitoare la competenţa materială, aceeaşi instanţă urmează să soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotărâri, soluţia legislativă adoptată nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Aceasta deoarece, dincolo de faptul că ne aflăm în prezenţa unei reglementări cu caracter tranzitoriu, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.Cele statuate prin decizia menţionată, sub aspectul criticilor referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.Cât priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (4), art. 133 alin. (1) şi art. 134 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu sunt relevante în cauză şi, în consecinţă, nu vor fi analizate.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Anica Duţă, Marin Oprea şi Ioana Chirică în Dosarul nr. 640/2/2007 (350/CIV/2007) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 martie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește