DECIZIE nr. 387 din 7 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Milea în Dosarul nr. 844/2004 al Judecătoriei Adjud.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi se constata lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei arata ca prevederile art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă prezumţia de nevinovatie, deoarece de vreme ce nu a fost încă judecat sub aspect penal nu ar trebui ca instanţa sa rezolve aspecte ce ţin de acţiunea civilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine ca în situaţia judecării alăturate a celor două acţiuni se încalcă principiul potrivit căruia o persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, întrucât acţiunea civilă nu reprezintă o raliere la o banuiala ce planeaza asupra sa.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 844/2004, Judecătoria Adjud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de inculpatul Constantin Milea, în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate aduc atingere prevederilor fundamentale ale art. 23 alin. (11), deoarece, de vreme ce inculpatul trimis în judecata pentru o infracţiune este considerat nevinovat până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare penală, nu poate fi judecat în aceeaşi cauza cu privire la aspecte ce ţin de latura civilă care vizează un prejudiciu pentru care, potrivit opiniei sale, nu se face vinovat. Astfel, persoana supusă judecaţii în acţiunea penală, legal nevinovată până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în penal, este supusă unor presiuni, iar în constiinta acesteia apare constrângerea morala a vinovatiei impuse de acţiunea civilă.De asemenea, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. O asemenea dispoziţie implica primordialitatea prevederilor fundamentale faţă de legi şi, prin urmare, prezumţia de nevinovatie reglementată de art. 23 alin. (11) din Constituţie are intaietate faţă de prevederile legale ale art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală a cărui aplicare implica tocmai situaţia inversa a textului constituţional.În final, autorul excepţiei solicita modificarea textului legal criticat, astfel încât acţiunea civilă să fie suspendată pe perioada judecării laturii penale şi abia după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în materie penală să se procedeze la judecarea acţiunii civile.Judecătoria Adjud opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Faptul ca, în cadrul procesului penal, acţiunea civilă este alăturată celei penale nu poate duce la concluzia ca prin aceasta s-a încălcat prezumţia de nevinovatie a inculpatului consfintita de art. 23 alin. (11) din Constituţie.De asemenea, inculpatul poate exercita căile ordinare de atac inclusiv cu privire la latura civilă şi, deci, partea civilă nu poate executa hotărârea judecătorească pe latura civilă mai înainte de rămânerea definitivă şi a laturii penale a cauzei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în cazul în care cele doua acţiuni sunt exercitate în cadrul procesului penal, instanţa are obligaţia, potrivit art. 346 din Codul de procedură penală, să se pronunţe, prin aceeaşi sentinta, atât asupra acţiunii penale, cat şi asupra celei civile. Instanţa nu poate lasă nesolutionata acţiunea civilă, luând act de declaraţia părţii civile ca înţelege să-şi valorifice dreptul la despăgubiri. Totodată, faptul ca în cadrul procesului penal acţiunea civilă este alăturată celei penale nu poate duce la concluzia ca se încalcă prezumţia de nevinovatie a inculpatului consfintita de art. 23 alin. (11) din Constituţie.Acţiunea penală are intaietate faţă de acţiunea civilă, întrucât, pe de o parte, cauza materială unica a celor două acţiuni este săvârşirea infracţiunii, iar, pe de altă parte, rezolvarea acţiunii civile este condiţionată de rezolvarea acţiunii penale în privinta existenţei faptei, persoanei care a săvârşit-o şi a vinovatiei acesteia.De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, astfel ca partea civilă nu poate executa hotărârea judecătorească pe latura civilă mai înainte de rămânerea definitivă şi a laturii penale a cauzei, dacă inculpatul va folosi calea de atac a apelului sau a recursului.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate referitoare la posibilitatea ca acţiunea civilă să fie alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, nu sunt de natura sa aducă atingere principiului constituţional care consacra prezumţia de nevinovatie. Astfel, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca şi oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul la apărare şi poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare.Mai mult, prin soluţionare de către aceeaşi instanţa atât a acţiunii penale, cat şi a celei civile, determinate de săvârşirea aceleiaşi fapte, se asigura o mai prompta, temeinica şi completa aflare a adevărului, prin aprecierea unitară a probelor, precum şi evitarea pronunţării unor hotărâri contradictorii.De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul supremaţiei Constituţiei şi al obligativitatii legii şi nici trăsăturile şi valorile supreme ale statului de drept.În plus, prevederile art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală reprezintă norme de procedura a căror reglementare este, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, de competenţa exclusiva a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la statul de drept şi la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, precum şi ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovatie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prezumţia de nevinovatie consacrată prin art. 23 alin. (11) din Constituţie implica interdicţia de a se lua împotriva unei persoane măsuri de constrângere pentru vreo fapta de natura a atrage răspunderea juridică, de care aceasta persoana ar fi acuzata.Exercitarea acţiunii civile, fie împreună, fie separat de acţiunea penală, nu constituie o măsura de constrângere a făptuitorului, ci un drept al părţii pagubite prin comiterea unei fapte penale de a fi despagubita pentru prejudiciul cauzat.Vinovăţia inculpatului, ca element atât al răspunderii penale, cat şi al răspunderii civile a acestuia, se stabileşte prin hotărârea definitivă de condamnare şi nu în momentul exercitării acţiunii civile. Altfel spus, alaturarea acţiunii civile celei penale nu are semnificatia declarării vinovatiei inculpatului cu anticipatie. Prin hotărârea definitivă pronunţată de instanţa în urma judecării, acesta poate fi condamnat şi obligat la despăgubirile solicitate de partea civilă – în cazul în care se stabileşte ca a comis cu vinovăţie infracţiunea pentru care a fost trimis în judecata şi a cauzat prejudiciul reclamat de partea civilă – după cum poate fi exonerat atât de răspunderea penală, cat şi de răspunderea civilă dacă se stabileşte nevinovatia sa.Judecarea celor două acţiuni împreună sau judecarea lor separată – cu suspendarea judecării acţiunii civile în acest caz – constituie aspecte ale procedurii de judecată, pe care legiuitorul este liber să le reglementeze în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.De asemenea, normele legale criticate nu aduc atingere în nici un fel prevederilor referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, deoarece nu conţin nici o prevedere care să ducă la aceasta concluzie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Milea în Dosarul nr. 844/2004 al Judecătoriei Adjud.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește