DECIZIE nr. 387 din 26 aprilie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor



Petre Lăzăroiu – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 4 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă în Dosarul nr. 44.350/301/2010. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.264D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.265D/2011, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă în Dosarul nr. 46.848/301/2010.La apelul nominal răspunde avocatul Adelina Predoi pentru partea Societatea Comercială Generali România Asigurare Reasigurare – S.A. (fosta Societate Comercială Asigurare Reasigurare ARDAF – S.A.), cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.264D/2011 şi nr. 1.265D/2011, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Avocatul părţii Societatea Comercială Generali România Asigurare Reasigurare – S.A. este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.265D/2011 la Dosarul nr. 1.264D/2011, care este primul înregistrat.Avocatul părţii Societatea Comercială Generali România Asigurare Reasigurare – S.A. solicită acordarea unui termen de judecată.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui termen de judecată.Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului părţii Societatea Comercială Generali România Asigurare Reasigurare – S.A., care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 47/1992 şi ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 32/2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 19 septembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 44.350/301/2010 şi nr. 46.848/301/2010, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă a sesizat din oficiu Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 4 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa arată că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 32/2000, „în activitatea de punere în executare, supraveghere şi controlul respectării dispoziţiilor legii, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui comisiei”. În continuare, arată că această dispoziţie este neconstituţională în măsura în care dă posibilitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor să stabilească reguli privind competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti, „aşa cum sunt dispoziţiile art. 64 alin. (2) lit. a) din Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule”. Aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), conform cărora competenţa instanţelor judecătoreşti este prevăzută numai prin lege.În continuare, arată că dispoziţiile art. 5 pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 47/1992 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 144. Modul de numire a judecătorilor Curţii Constituţionale nu asigură independenţa reală şi efectivă a acestora în exercitarea mandatului. Totodată, dispoziţiile sunt contrare şi prevederilor art. 1 alin. (2) şi (4) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile criticate din Legea nr. 32/2000 nu contravin prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu conţin dispoziţii care stabilesc reguli privind competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile referitoare la numirea judecătorilor instanţei de contencios constituţional sunt neconstituţionale. Curtea Constituţională este o autoritate publică politico-jurisdicţională care se situează în afara sferei puterii legislative, executive sau judecătoreşti, rolul său fiind acela de a asigura supremaţia Constituţiei, ca lege fundamentală a statului de drept.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Curtea reţine că instanţa de judecată menţionează în încheierea de sesizare ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 5 pct. 1, 2, 3, 4 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 4 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, deşi aceste acte normative au o altă numerotare a textelor.Prin adresele înregistrate cu nr. 6.242 şi nr. 6.243 din 16 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a solicitat Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă, care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate din oficiu, să îşi precizeze obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul indicării corecte a textelor de lege criticate.Instanţa de judecată a retrimis încheierea de sesizare, fără a face însă alte precizări.Având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că se impune stabilirea corectă a obiectului excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, din analiza motivării excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 5 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, şi ale art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000.Aceste texte de lege au următorul conţinut:– Art. 5 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992: „(1) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.(2) Trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. … (3) Curtea Constituţională se înnoieşte cu o treime din numărul judecătorilor din 3 în 3 ani. … (4) Fiecare Cameră a Parlamentului numeşte, cu votul majorităţii membrilor săi, la propunerea Biroului permanent şi pe baza recomandării Comisiei juridice, în calitate de judecător, persoana care a întrunit numărul cel mai mare de voturi."; … – Art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 : „Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui, iar actele individuale sunt deciziile şi avizele.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii se invocă prevederile constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, art. 126 alin. (2), (5) şi (6) referitoare la instanţele judecătoreşti şi art. 144 referitoare la incompatibilităţile funcţiei de judecător al Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 se referă la atribuţia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor de a adopta norme care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui, fără a fi reglementată prin acest text posibilitatea acesteia de a adopta norme referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti. Curtea constată că, în realitate, prin critica formulată se tinde la extinderea controlului de constituţionalitate în ceea ce priveşte Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 21/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule. Având în vedere acest aspect, Curtea constată că nu se poate pronunţa asupra acestei critici fără a încălca prevederile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie şi pe cele ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că acestea se referă la numirea judecătorilor Curţii Constituţionale, nefiind esenţiale pentru soluţionarea cauzei şi neavând legătură cu fondul ei. În atare situaţie, se constată că este vorba de un caz de inadmisibilitate, deoarece, aşa cum prevede art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele prevederi legale „care au legătură cu soluţionarea cauzei”.Aşa fiind, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi ale art. 4 alin. (27) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti – Secţia civilă în dosarele nr. 44.350/301/2010 şi nr. 46.848/301/2010.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2012.PREŞEDINTE,Petre LăzăroiuMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește