DECIZIE nr. 386 din 9 mai 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Flowtex Technology” – S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2.523/2003 al Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Diamant Betinio, apărător cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei, în prealabil discutării fondului, solicită restituirea dosarului în cadrul căruia a ridicat excepţia de neconstituţionalitate pentru ca Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ să-şi motiveze opinia cu privire la excepţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, invocând, în sprijinul acestei susţineri, Decizia Curţii Constituţionale nr. 353 din 29 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 2 august 2005.Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât, aşa cum deja a stabilit în jurisprudenţa sa, nici măcar "lipsa opiniei instanţei judecătoreşti din încheierile de sesizare nu poate opri Curtea să judece cauzele ce i-au fost deduse, deoarece încălcarea de către instanţă a obligaţiei de a-şi exprima opinia nu poate paraliza exercitarea dreptului conferit de Constituţie autorilor excepţiei, de a o invoca şi, în mod corelativ, de a primi soluţia rezultată din controlul legii de către Curtea Constituţională" (Decizia nr. 47 din 5 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998). Or, în prezenta cauză, Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi-a exprimat opinia asupra excepţiei, fără însă să o motiveze.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită instanţei de contencios constituţional să pronunţe o decizie prin care să constate că dispoziţiile de lege sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică creanţelor născute ulterior încheierii actului pretins fraudulos.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că prin normele criticate legiuitorul nu sancţionează toate actele încheiate de debitor în interval de 3 ani înainte de momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare, ci doar pe cele dovedite ca fiind frauduloase.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierea din 9 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.523/2003, Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 44 şi ale art. 45 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului”. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Flowtex Technology” – S.A. din Mediaş, într-o cauză comercială având ca obiect anularea unor acte.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care prin actele menţionate în cuprinsul acestora au fost prejudiciate creanţele născute ulterior încheierii actului pretins fraudulos. Se consideră că dacă s-ar admite că în temeiul textelor de lege criticate se pot anula acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, în vederea întregirii masei patrimoniale şi satisfacerii unor creanţe născute ulterior actului pretins fraudulos, ar fi nesocotite dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie şi cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată, în primul rând, că, în urma renumerotării textelor cu prilejul republicării Legii nr. 64/1995 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, prevederile art. 44 şi ale art. 45 alin. (1) lit. c) au devenit art. 60, respectiv art. 61 alin. (1) lit. c). Consideră că textele de lege ce constituie obiect al excepţiei sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale privind garantarea dreptului de proprietate, publică sau privată. Aceasta, deoarece prin dispoziţiile criticate se urmăreşte protecţia egală a dreptului de proprietate, sancţionându-se numai reaua-credinţă în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin încheierea unor acte juridice frauduloase în dauna creditorilor. Anularea unor asemenea acte juridice nu are drept efect confiscarea bunurilor care au făcut obiectul actelor juridice anulate, ci restabilirea situaţiei anterioare încheierii actului juridic fraudulos.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, prevederile "art. 44 şi ale art. 45 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului”. Din motivarea excepţiei se observă însă că este vorba de prevederile art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următoarea redactare:– Art. 60: "Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii."– Art. 61: "(1) Administratorul sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: […]c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;" … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului, precum şi celor ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995, republicată, au conţinutul normativ asemănător cu cel al prevederilor art. 44 şi ale art. 45 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 în forma anterioară republicării, texte asupra cărora Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 74 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 aprilie 2004, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. S-a reţinut, cu acel prilej, că dispoziţiile legale criticate constituie o aplicare – în cadrul procedurii falimentului – a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliană, prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acţiunii pauliene (art. 975 din Codul civil), şi anume creditorii, titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile legale criticate sancţionează tocmai reaua-credinţă în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părţilor contractante sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar, potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea nici un efect. Aceste considerente, ce au stat la baza pronunţării soluţiei în decizia amintită, se constituie în argumente în favoarea concluziei că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi convenţionale privitoare la protecţia proprietăţii, invocate de autorul prezentei excepţii.Cât priveşte susţinerea autorului excepţiei că textele criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se referă la creanţele născute ulterior încheierii actului pretins fraudulos, Curtea constată că aceasta reprezintă o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Asupra acestei chestiuni, instanţa judecătorească în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate are competenţa exclusivă de a se pronunţa. Astfel, în funcţie de circumstanţele concrete ale speţei urmează să aprecieze asupra bunei sau relei-credinţe a debitorului la încheierea actului şi asupra caracterului fraudulos sau, dimpotrivă, licit, al acestuia, pentru a aprecia în ce măsură sunt sau nu aplicabile prevederile de lege ce constituie obiect al excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 şi ale art. 61 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Flowtex Technology” – S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2.523/2003 al Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 mai 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește