DECIZIE nr. 385 din 7 iulie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 teza finală din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 teza finală din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, excepţie ridicată din oficiu de instanţă în Dosarul nr. 1.800/P/F/2004 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă partea Mihaela Ceapă (Benko anterior căsătoriei), faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezentă arată că prevederile legale criticate aduc atingere principiului constituţional al liberului acces la justiţie, deoarece nu poate contesta în faţa judecătorului o soluţie de netrimitere în judecată pentru netemeinicie. Or, deşi această soluţie a produs consecinţe de natură a-i afecta în mod ireparabil cariera profesională şi deşi are un interes real pentru a formula contestaţie, prin împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale este împiedicată să facă demersuri în vederea valorificării drepturilor sale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece prescripţia răspunderii penale nu împiedică exercitarea drepturilor care, la rândul lor, sunt supuse limitării în timp. De altfel, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nu face obiectul prezentei cauze, iar partea interesată a avut posibilitatea contestării soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror încă din anul 1997, odată cu pronunţarea Deciziei nr. 486 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 aprilie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.800/P/F/2004, Curtea de Apel Braşov – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. IX pct. 5 teza finală din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale.Excepţia a fost ridicată din oficiu de instanţa de judecată în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea de Apel Braşov – Secţia penală susţine că teza potrivit căreia persoana interesată nu se mai poate adresa justiţiei împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată dispuse de procuror, dacă s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, deoarece acest termen se constituie într-un obstacol instituit prin lege şi într-o îngrădire nepermisă adusă liberului acces la justiţie. Astfel, accesul neîngrădit la justiţie se justifică tocmai pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor oricărei persoane şi reprezintă un drept constituţional, iar instanţa de judecată este singura în măsură să hotărască cu privire la vinovăţia ori nevinovăţia unei persoane, chiar în ipoteza aplicării, în faza de urmărire penală, a unei sancţiuni cu caracter administrativ. Învinuitul sau inculpatul trebuie să aibă deschisă calea de a se adresa justiţiei atunci când se consideră vătămat în drepturile sale printr-o astfel de soluţie.Instanţa de judecată mai arată că dispoziţiile art. IX pct. 5 teza finală din Legea nr. 281/2003 sunt în contradicţie cu art. 13 din Codul de procedură penală, care permite învinuitului sau inculpatului să ceară continuarea procesului penal pentru a i se stabili nevinovăţia, chiar dacă a intervenit prescripţia răspunderii penale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul a creat celui interesat posibilitatea de a ataca actul procurorului de netrimitere în judecată, urmărind, după caz, începerea sau redeschiderea urmăririi penale ori desfiinţarea soluţiei procurorului şi reţinerea spre rejudecare a cauzei. Instituirea, în textul legal criticat, a termenului de prescripţie ca una dintre cauzele de înlăturare a răspunderii penale constituie o consecinţă firească a înţelegerii infracţiunii ca o faptă antisocială şi a răspunderii penale ca o ripostă publică la infracţiune. Or, tragerea la răspundere penală este utilă şi necesară numai dacă se produce într-un interval de timp în care pedeapsa aplicată infractorului îşi poate îndeplini funcţiile preventive şi educative pentru care a fost instituită.Prin urmare, textul de lege atacat nu contravine art. 21 din Constituţie, deoarece persoana vătămată are acces liber la justiţie. Prin faptul că un infractor nu mai poate fi pedepsit după împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale nu se încalcă drepturile şi interesele legitime ale persoanei vătămate, întrucât tragerea la răspundere penală constituie un drept exclusiv al societăţii. De altfel, persoanei vătămate prin infracţiune îi rămâne deschisă în continuare calea unei acţiuni civile împotriva autorului, cu condiţia ca, şi în acest caz, acţiunea să se exercite în interiorul termenului de prescripţie extinctivă prevăzut de lege.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a termenului pentru introducerea plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată nu îngrădeşte liberul acces la justiţie, ci, dimpotrivă, asigură realizarea acestui drept în conformitate cu art. 21 din Legea fundamentală.Stabilirea acestui termen este determinată de succesiunea obiectivă a legilor penale în timp, respectiv de introducerea prin acest act normativ a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. În acest sens Avocatul Poporului face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 72/2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IX pct. 5 teza finală din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, cu următorul conţinut: „În cazul rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, al ordonanţelor ori, după caz, al rezoluţiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.”Instanţa de judecată susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) referitoare la garantarea liberului acces la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că stabilirea unui termen pentru introducerea unei acţiuni în justiţie nu constituie o limitare a accesului liber la justiţie în condiţiile în care termenul menţionat a fost comunicat în timp util subiectelor de drept interesate.În cauza de faţă, Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003 – dată la care legea a intrat în vigoare -, iar partea interesată s-a adresat instanţei cu plângere împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală la data de 30 august 2004, după expirarea termenului de un an prevăzut de art. IX pct. 5 din lege.În ce priveşte condiţia – prevăzută în textul de lege atacat – ca plângerea să fie introdusă în limitele termenului de prescripţie a răspunderii penale, aceasta nu contravine dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale, ţinând seama de scopul procesului penal care, potrivit art. 1 din Codul de procedură penală, îl constituie "constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală". În raport cu această finalitate a procesului penal, restricţia privind introducerea plângerii prevăzute de art. 278^1 din Codul de procedură penală, întemeiată pe împlinirea termenului de prescripţie, nu contravine principiului liberului acces la justiţie, fiind exclusă posibilitatea ca o persoană nevinovată să fie trasă la răspundere penală şi să-i fie încălcate pe această cale drepturile şi interesele.Încetarea dreptului unei persoane de a se plânge împotriva ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată nu o lipseşte pe aceasta de posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru apărarea unor interese legitime care au legătură cu faptele şi împrejurările constatate prin ordonanţa procurorului care, nefiind hotărâre judecătorească, nu are putere de lucru judecat.Astfel, petenta din cauza de faţă s-a plâns împotriva unei ordonanţe din anul 1998 prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală în baza art. 18^1 din Codul penal, pentru unele abateri comise în calitate de procuror stagiar, iar în punctul de vedere adresat Curţii Constituţionale a arătat că faptele reţinute în sarcina sa prin acea ordonanţă au stat la baza înlăturării ei din magistratură prin Hotărârea nr. 138 din 8 septembrie 2004 a Consiliului Superior al Magistraturii, pentru neîndeplinirea condiţiei „bunei reputaţii”. În aceste împrejurări, împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii petenta poate introduce acţiune în justiţie prin care să dovedească şi netemeinicia imputărilor aduse în cauza penală în care s-a dat ordonanţa de netrimitere în judecată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IX pct. 5 teza finală din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, excepţie ridicată din oficiu de instanţă în Dosarul nr. 1.800/P/F/2004 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește